Ce si Cum Invatam la Heidi?

DSC_0784.jpgPrin tot ceea ce facem la cresa Heidi urmărim să îi stimulăm pe copii să înveţe despre ei înşişi şi despre ceilalţi, să înveţe despre lume, despre mişcare şi despre comunicare. Iar pentru a atinge aceste scopuri avem Curricula Heidi pentru creşă. Curricula este un fel de hartă, după care ne ghidăm şi care ne spune cum putem să ajungem la destinaţia dorită. Unde dorim să ajungem? Avem 21 de obiective care acoperă toate cele patru domenii de dezvoltare.

Domeniul socio-emoţional – copiii învaţă despre ei înşişi şi despre ceilalţi – învaţă să aibă încredere în ei înşişi şi in adulţii care îi îngrijesc, să îşi gestioneze emoţiile şi comportamentul, să ţină cont de nevoile şi dorinţele altor copii, să facă parte dintr-un grup.

Domeniul dezvoltării fizice – copiii învaţă despre mişcare. Îşi dezvoltă abilităţile de deplasare şi echilibrul, precum şi îndemânarea.

Domeniul dezvoltării intelectuale – copiii învaţă despre lume. Îşi dezvoltă abilitatea de a-şi menţine atenţia concentrată, învaţă despre relaţiile cauzale, despre rezolvarea de probleme şi despre faptul că obiectele pot fi grupate mari, mici, albastre, fine, aspre etc. – cunoştinţe de bază pentru matematică

Domeniul dezvoltarea limbajului – copiii învaţă despre comunicare – să înţeleagă, să se exprime, să le facă plăcere să ia parte la conversaţii, să se bucure de cărţi şi poveşti şi să experimenteze desenul şi scrisul.

Cum învaţă copiii la Heidi?
La Heidi, copiii învaţă din rutinele şi prin experienţele care le sunt oferite. Bebe Heidi învaţă prin joc, la fel ca şi preşcolarii Heidi. Însă bebe Heidi învaţă foarte multe prin rutinele zilnice – învaţă cum să îşi poarte de grijă cu din ce în ce mai puţin ajutor din partea adulţilor, să se simtă capabil şi să aibă încredere în el însuşi şi ceilalţi. De aceea, în programul zilnic, rutinele sunt la loc de cinste – a reuşi să îţi dai singur jos geaca este un eveniment cel puţin la fel de important ca şi a reuşi să aduni 2 cu 2, sau să diferenţiezi animalele sălbatice de cele domestice. Bebe Heidi învaţă şi prin experienţele care îi sunt oferite – joaca cu jucăriile, imitând şi jucându-se de-a…, citind şi ascultând poveşti, interacţionând prin muzică şi mişcare, creând prin activităţi artistice, gustând şi preparând mâncare, explorând nisip şi apă, jucându-se afară.

Rutinele Heidi
Rutinele zilnice sunt o componentă esenţială a curriculei Heidi. Ele reprezintă oportunităţi de a stabili o relaţie apropiată cu copiii, de a le câştiga încrederea. Timpul petrecut cu fiecare copil în parte, atunci când acesta se desparte de părinţi, când îi schimbăm scutecul sau când se îmbracă, mănâncă sau adoarme, îl ajută să capete încredere şi să se simtă în siguranţă alături de noi. Pe măsură ce copiii dobândesc noi abilităţi care le permit să se implice din ce în ce mai mult în rutine, îşi dezvoltă încrederea în sine, sentimentul că sunt competenţi. Prin urmare, folosim fiecare ocazie pentru a-i stimula pe copii să „se ajute singuri”. Nu în ultimul rând, rutinele reprezintă ocazii de a hrăni curiozitatea copiilor şi de a-i ghida în încercarea de a înţelege lumea înconjurătoare.

Rutinele Heidi:
- Sosirea şi plecarea de la creşă
- Spălarea şi schimbarea scutecului/folosirea oliţei
- Servirea meselor
- Somnul de amiază
- Îmbrăcarea şi dezbrăcarea

Experienţele de învăţare

Copiii mici sunt foarte dornici să descopere şi să înveţe prin fiecare experienţă pe care o trăiesc. Pentru a-i ajuta să înveţe din acestea, planificăm activităţi şi experienţe observând îndeaproape ceea ce îi interesează pe copii şi abilităţile pe care le au în dezvoltare. Interacţiunile pozitive pe care le avem cu copiii sunt cele care fac din experienţele trăite de aceştia oportunităţi pentru interacţiona pozitiv cu cei din jur şi a-i stimula să înveţe.
Iată principalele tipuri de experienţe pe care le oferim copiilor:
1. Ne jucăm cu jucării
2. Imităm şi ne „jucăm de-a…”
3. Ne bucurăm de poveşti şi cărţi
4. Ascultăm şi facem muzică, ne mişcăm şi dansăm
5. Creăm prin artă
6. Gustăm şi pregătim de mâncare
7. Explorăm nisip şi apă
8. Mergem afară
1. Ne jucăm cu jucării
Unele jucării sunt menite să îi distreze pe copii, să le atragă atenţia – jucăriile care cântă, sau cele care se trag şi se mişcă în diferite moduri. Altele sunt menite să se îmbine într-un anume fel – puzzle-urile, căniţele care se pun una într-alta sau jucăriile pentru sortarea de forme. Există şi o a treia categorie, a jucăriilor care pot fi utilizate în moduri foarte variate – pentru a construi sau suprapune, pentru a crea diferite modele.
Deseori, jucăriile cele mai atractive pentru copii nu sunt cele care se găsesc în magazine ci…obiectele din viaţa de zi cu zi. Orice obiect pe care copiii îl pot explora, demonta, reasambla, împinge, trage, suprapune sau lovi devine o jucărie.
Exemple de jucării:

Jucării care se trag şi se împing – cărucioare, maşinuţe şi animăluţe cu roţi

Puzzle-uri şi jocuri pentru sortare – acest tip de jucării îi ajută pe copii să îşi dezvolte gândirea

Jucării pentru dezvoltarea manualităţii – cutii pentru sortarea a diferite forme, inele care se suprapun, matrioşce, căniţe care se pun una într-alta

Maşini – Din plastic, lemn sau metal, avioane, vapoare sau trenuleţe. Unele cu componente mobile – de exemplu cu uşi care se pot închide şi deschide

Cuburi – de diferite mărimi şi din diferite materiale. Copiii le îmbină şi le suprapun, dezvoltându-şi astfel îndemânarea, coordonarea ochi-mână şi reprezentările spaţiale

Jucării pentru jocuri active – indispensabile în zilele ploioase, pentru a le permite celor mici să îşi dezvolte mişcările grosiere – jucării de călărit, pe care copiii le pun în mişcare împingându-se cu picioarele, mingi şi baloane de diferite mărimi, culori, texturi, tunele prin care copiii se pot târî.

Jucăriile similare sunt grupate împreună, în centre de joacă, pentru a-i ajuta pe copii să petreacă cât mai mult timp implicaţi într-un joc. Sunt aşezate pe rafturi la nivelul celor mici, pentru a le oferi ocazia de a hotărî cu ce doresc să se joace.

Copiii ştiu care e locul jucăriilor deoarece pe raft sunt lipite poze cu acestea. Astfel ei ştiu unde le pot găsi, dar şi unde să le pună la loc.

2. Imitarea şi jocul de rol
Acest tip de joc este o experienţă de învăţare foarte complexă, care implică foarte multe cunoştinţe şi procese mentale. În prima fază, bebeluşii şi copiii mici imită sunetele, expresiile faciale şi ceea ce îi văd pe alţii făcând la un moment dat (de exemplu, se prefac că vorbesc la telefon atunci când o văd pe mami făcând asta). Apoi, după prima aniversare, copiii încep să ţină minte aceste acţiuni şi să le imite ulterior, în absenţa „modelului”. Acest tip de joc este un precursor important al jocului de rol. Copiii se prefac că sunt altcineva – îşi asumă un alt rol
Jocul de rol îi ajută pe copii să înveţe despre ei înşişi şi despre lumea înconjurătoare – prin intermediul său copiii ne arată că reuşesc să privească lumea prin ochii altora (atunci când se prefac că sunt mama, doctorul sau un animăluţ), demonstrându-ne şi ce ştiu despre aceştia. De asemenea, jocul de rol e o metodă prin care copiii îşi confruntă temerile – atunci când se joacă de-a doctorul sau de-a monstrul, ajutându-i să se dezvolte din punct de vedere emoţional.
3. Ne bucurăm de poveşti şi cărţi
Copiii învaţă să îndrăgească poveştile şi cărţile din primii ani de viaţă. Cărţile sunt pentru copii un prilej minunat de a petrece timp separat în compania adulţilor îndrăgiţi, dar şi o activitate de grup.  Sunt de asemenea un prilej de a învăţa despre lumea înconjurătoare şi de a învăţa noi cuvinte şi concepte legate de mărime, numere şi relaţii spaţiale. Citirea şi povestirea  cărţilor îi ajută pe copii să îşi dezvolte vocabularul şi abilităţile de comunicare.
4. Artă
Pentru copiii mici activităţile de artă reprezintă într-o foarte mare măsură experienţe senzoriale.  La această vârstă copiii sunt interesaţi de senzaţiile pe care le provoacă diferite materiale şi de ce anume pot face cu ele. Pentru copiii mici este foarte importantă experienţă în sine, nu produsul finit. Ei nu intenţionează să creeze un produs finit, asemeni copiilor mai mari (de exemplu, le place să rupă plastelina bucăţele, sau să o bătucească, nu să modeleze din ea animăluţe, coşuleţe etc.).
Oferindu-le o mare varietate de materiale copiii descoperă că unele din acestea sunt interesante şi distractive. De asemenea, învaţă că pot să mânuiască şi să facă semne cu diferite instrumente (cu degetele, cu un burete, o pensulă etc). În al treilea an de viaţă, copiii încep să înţeleagă faptul că desenele şi modelele pe care le fac pot reprezenta diferite fiinţe şi obiecte. Astfel, mâzgălelile lor primesc titluri – am desenat un delfin! (chiar dacă mâzgălitura lor nu seamănă cu un delfin, sau data viitoare când îi întrebăm ce au desenat ne răspund cu totul altceva)
Exemple de activităţi:
  • Dactilopictura, pictura cu pensula sau cu bucăţi de burete cu care copiii fac ştampile
  • Plastelina – cumpărată sau pregătită cu ajutorul copiilor (din făină, apă, ulei şi coloranţi alimentari) – o tăiem, o bătucim, o rupem bucăţele mici pe care le punem în diferite recipiente, facem şerpişori sau mingi şi oameni de zăpadă
  • Colaje cu diferite materiale (lipici, sclipici, materiale textile, confetti, seminţe de bostan, vată etc.)
5. Muzică şi dans
Asemeni oamenilor mari, copiilor le face plăcere să asculte, să creeze şi să se mişte pe muzică. Muzica ne influenţează dispoziţia şi ne inspiră mişcarea. La fel cum cei mici vor să asculte la nesfârşit o poveste, la fel le place să asculte şi să cânte de multe ori la rând un cântec pe care l-au învăţat. Le place să facă ei înşişi muzică cu diferite instrumente – reale sau improvizate şi să se mişte pe diferite ritmuri.
Făcând acest lucru se dezvoltă din punct de vedere fizic, învăţând treptat cum să îşi mişte mâinile, picioarele, şoldurile, capul, întregul corp pe diferite ritmuri, în sus şi în jos, la stânga şi la dreapta. Iar în timp ce cântăm cântecele însoţite de mişcări ale palmelor, cei mici îşi dezvoltă şi manualitatea („Degetul mare merge la plimbare…”, de ex.). Învaţă noi cuvinte şi concepte, distrându-se anticipând, de exemplu, momentul în care toţi copiii se lasă jos la sfârşitul horei Alunelul, deoarece „cine n-o juca defel va rămâne mititel!”.
6. Gustarea şi pregătirea mâncării
Acest tip de activităţi oferă copiilor experienţe senzoriale şi facilitează dezvoltarea îndemânării, a limbajului şi a cunoştinţelor. Gustarea şi pregătirea mâncării reprezintă experienţe zilnice. Copiii învaţă treptat despre consistenţa şi proprietăţile diferitor alimente, pe măsură ce le sunt introduse în alimentaţie. Învăţă denumirea lor şi pe care le preferă. În prima fază, copiii sunt interesaţi să strivească, storcească şi rupă alimentele (testându-le astfel proprietăţile şi observând senzaţiile pe care acestea li le provoacă). Foarte curând încep să fie dornici şi capabili să ajute la pregătirea unora dintre ele, plăcându-le să facă ceea ce îi văd pe adulţi făcând de obicei. Cei mici sunt întotdeauna foarte mândri să ajute adulţii în astfel de sarcini importante.
Exemple de activităţi:
  • Copiii îşi înmoaie bucata de banană sau pişcotul în iaurt
  • Prepară sosuri amestecând ingredientele (de exemplu, iaurt cu caşcaval ras şi sare)
  • Copiii mai mari îşi întind pe pâine cu ajutorul unui cuţit de plastic pateu, unt sau gem
  • Ajută la decorarea „soldăţeilor” punând bucăţi de şuncă şi caşcaval pe pâine
  • Curăţă morcovi cu peria
  • Curăţă de coajă cartofii şi ouăle fierte, pentru a pregăti salată orientală
  • Storc lămâi sau portocale
  • Decupează fursecuri de diferite forme
7. Joaca cu nisip şi apă, Laboratorul
Joaca cu apa, nisipul, mălaiul şi alte astfel de ingrediente le oferă copiilor experienţe senzoriale deosebite. Această activitate are de multe ori rolul de a-i linişti pe cei mici. Este o senzaţie unică aceea de a lăsa nisipul să îţi curgă printre degete.
În curriculum avem o activitate numită „Laborator”, în cadrul căreia copiii au ocazia de a testa diferite materiale şi combinaţiile între acestea – făina, mălai, gris sau grâu, în combinaţie cu apă, confetti, slipici etc. Copiii experimentează în voie pipăind, făcând „plici”, turnând dintr-un recipient într-altul (dezvoltându-şi astfel îndemânarea şi coordonarea ochi-mână, de care au nevoie pentru a învăţa să scrie), săpând, cernând şi adăugând diferite alte jucării, transformând jocul cu nisip în joc de rol. Laboratorul e una din activităţile preferate ale celor mici, captându-le atenţia pentru un timp record! (peste 30 minute, uneori, chiar şi o oră întreagă!)
8. Ieşirile afară
Afară e o altă lume, alt decor, altă lumină, alt aer, un cu totul alt mediu gata să fie explorat. Soare, vânt, aer cald sau aer rece, zăpadă sau ceaţă. E mult mai mult spaţiu pentru fugit, sărit şi căţărat. Chiar şi pentru strigat. Există tot soiul de vietăţi de care să ne minunăm – omizi, melci, mămăruţe şi alte gângănii, păsări, animalele de companie ale vecinilor şi tot felul de plante. Ieşim afară zilnic, dacă vremea ţine cu noi.
Cum îi stimulăm pe copii să înveţe afară?
  • Jucăm jocuri de mişcare simple
  • Atragem copiilor atenţia la diferite senzaţii – piatra e fină, scoarţa copacului e aspră
  • Inventăm jocuri care facilitează dezvoltarea fizică – jucăm baschet ţintind cu mingea într-o cutie mare, facem echilibristică pe o scândură lungă şi fugărim baloanele de săpun;
  • Adresăm copiilor întrebări deschise pentru a-i stimula să vorbească – Unde crezi că zboară acea pasăre? Ce crezi că spune acum, în timp ce ciripeşte?
  • Ne ghidăm după interesele copiilor – Dacă am început să jucăm Alunelul, însă unul dintre copii a găsit un cărăbuş şi ceilalţi par interesaţi de acesta, povestim despre cărăbuş, aducem o lupă pentru a-l studia îndeaproape şi căutăm şi alte insecte în iarbă