Desi era programat pentru ambele zile ale Targului de produse traditionale, din cauza ploii, Atelierul Micilor Bucatari Sanatosi a avut loc doar duminica.

Am inceput prin a-i cunoaste pe producatorii de la targ, prin a gusta diverse bunatati si prin a ne cumpara ingredientele necesare. Am aflat cum se fac unele sortimente de branza, cum se face mierea de albine si am gustat mere, branza, prajituri de casa si magiun de Topoloveni.

Apoi ne-am echipat in costumele de bucatari, ne-am spalat pe maini si ne-am pus pe treaba. Am maruntit spanac, am taiat rosii, branza si muschiulet, am adaugat morcovi rasi, am stors lamai, iar la final am amestecat toate ingredientele. Dupa care am savurat delicioasa salata.

Ca desert, am amestecat bine mierea de salcam cumparata cu nuca macinata si cu pudra de roscove. Am "lins" rapid toata crema de "ciocolata" astfel faurita.

Si ca sa nu plecam fara sa intelegem ce se intampla in stomacelele noastre cand nu mancam sanatos, am facut un experiment: am turnat otet peste un praf. Totul s-a transformat intr-o spuma care a inceput sa iasa din pahar. Am inteles ca asta se intampla si in stomacul nostru cand mancam nesanatos sau bem sucuri acidulate.

Parintii au gustat si ei mancarea gatita de noi, au primit acasa retetele si cateva informatii despre ceea ce invatam noi gatind si au promis sa repetam experienta si acasa. Sau sa revenim la atelierele de gatit :)

Pozele noastre sunt AICI. 

Gradinita Heidi si Conviviumul Slow Food Brasov ii invita pe copii la Atelierul de gatit Micii Bucatari Sanatosi, atelier ce va avea loc in cadrul Targului Roadele Pamantului din Piata Sfatului, sambata si duminica, 26 si 27 iunie 2010, intre orele 10:30 si 12:00. 

Atelierul Micilor Bucatari Sanatosi este un proiect al gradinitei Heidi. La Cluj Napoca, atelierul se desfasoara in parteneriat cu CasaBio. 

Articol postat de Raluca Daiana Urzica

In acest week-end, la Brasov, tema gradinitei in aer liber au fost florile. 

Am pictat flori de toate marimile si toate culorile pe un covor de hartie.

Ne-am confectionat flori de toate culorile din carton si paie de plastic.

Am plantat flori de-nu-ma-uita. Vom exersa responsabilizarea, incercand sa avem grija de ele.

Iar cei mici, s-au distrat cu malai, orez, palnii si strecuratori in laboratorul de experimente.

Si pentru ca imaginile va vor povesti mai multe despre eveniment, gasiti fotografiile noastre pe http://picasaweb.google.com/heidi.luchian/100425_gradiInAerLiber# 

In acest weekend, Centrul Heidi a fost din nou prezent in Parcul Central din Cluj-Napoca. De aceasta data a avut loc Gradinita muzicala in aer liber. 

Centrul Heidi ii invita pe copii la o noua editie a Gradinitei in aer liber. Aceasta va avea loc sambata, 24 aprilie, si duminica, 25 aprilie, intre orele 14:30 si 18:30, in Parcul Central.

Ii asteptam pe copii cu nelipsitul atelier de experimente, cu cel de pictura si cu cateva ateliere special dedicate florilor. Vom picta flori, vom confectiona flori si vom planta flori.

Copiii isi vor dezvolta creativitatea, vor socializa cu alti copii si vor descoperi ca pot organiza si singuri activitati simple si distractive in aer liber.

Gradinita in aer liber este un proiect de descurajare a statului in casa. Se adreseaza copiilor cu varste intre 2 si 12 ani, iar participarea este GRATUITA.

Recunosc ca am avut ceva emotii, mai ales ca Maya a fost prima de la grupa Ciupercutelor care a inceput acest program! Ideea in sine mi s-a parut extraordinara! E important pentru copii sa-si cunosca mai bine colegii, avand in vedere ca petrec asa mult timp impreuna, pentru parinti sa participe efectiv la o zi de gradi, sa uite de problemele zilnice si sa-si amintesca cum era copilaria...Dar cel mai bun lucru dupa parerea mea este acela de o obisnui copilul de mic sa vorbesca in fata unui grup... sa scape de emotiile ochilor atintiti spre el...

12. martie. 2010 

Duminca, 25 aprilie 2010, intre orele 14:30 si 18:30, Grădiniţa Heidi ii invită pe copii în Parcul Central pentru a afla de unde vine muzica.

• Dentistul ne ajuta sa avem grija de dintii nostri. El ne va arata cum sa ni-i spalam si stie cum sa-i gaseasca pe cei care au nevoie de ajutorul lui.
• Pentru a  avea dintii sanatosi trebuie sa ne spalam dimineata si seara (cel putin).
• Trebuie sa mergem regulat la stomatolog. 
• Trebuie sa mai reducem din dulciuri.
• Chelnerii sau ospatarii sunt domnii care servesc oamenii intr-un bar sau restaurant
• Bucatarii sunt cei care ne gatesc noua bucatele.
• Cand incepem sa mancam, ne asezam confortabil, apropiindu-ne de masa .Servetelul il folosim doar pentru a ne sterge buzele, la nevoie.
• Mancam frumos si vorbim in asa fel incat sa nu ii deranjam pe cei de langa noi.

Le multumim d-nei doctor Paula Muresan si celor de la www.diamnod-dent.ro, mamei Evei Biro pentru ajutor si Doinei (cu care ne-am intalnit intamplator, dar care ne-a povestit inca o data despre bunele maniere la masa).

Gasiti poze AICI.

Relatat de Oana

Nu stiu daca ati facut sau nu vulcani week-end-ul trecut, dar eu voi continua sa va dau idei :).

Pentru ca se anunta vreme urata in week-end, ne-am gandit sa va dam idei de activitati :)

Ce activitati? Va propunem o distractie cu vulcani:

Materiale necesare: faina, apa, colorant alimentar, bicarbonat de sodiu, otet, un pet de 0,5l. 

1. Distractie cu aluat
Faceti un aluat din faina, apa (1/3 din cantitatea de apa), o lingurita de ulei.Cum? Mai intai pipaiti faina, povestiti despre ea, jucati-va cu ea. Apoi turnati apa treptat si amestecati. Povestiti despre schimbari! La final, turnati colorant alimentar rosu si observati din nou schimbarile. E ca o magie :))))

2. Constructia vulcanului
Dupa ce v-ati saturat de joaca cu aluat, taiati petul de plastic in jumatate si "infasurati-i" baza in aluatul rosu.Aveti un vulcan! Povestiti despre vulcani, ce sunt, ce se intampla cu ei, eventual cautati poze cu vulcani adevarati.

3. Magia... adica eruptia vulcanului
Turnati in pet 2 plicuri de bicarbonat de sodiu. Pregatiti-va de magie! Bat tobele! Turnati otet peste bicarbonat de sodiu si bucurati-va de eruptie :))))

Ciupercutele noastre au avut deja vulcanii lor: http://picasaweb.google.com/heidi.luchian/100302_VulcaniLaGrupaCiupercutelor#

In luna februarie am slavit iubirea si prietenia :). Am inceput cu ziua rosie: o vineri dedicata acestei 

Luna februarie a fost o luna plina de activitati care mai de care mai frumoase si mai interesante... in care  lucrurile dominante au fost inimioarele, dragostea, dar si stelele si planetele.

Desi aparent parea o tema grea si de neinteles, desi auzisem foarte putine lucruri despre Univers, cu timpul am reusit sa aflam multe din tainele ce le ascunde si sa fim fascinati de tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Punem pariu ca nici nu stiati ca acesta s-a format in urma unei explozii a unui ou cosmic numita “bing-bang” si prin unirea prafului stelar s-au format stelele, planetele si galaxiile. Am invatat ca galaxia noastra se numeste Calea Lactee, am invatat despre o stea mare numita Soare si despre cele noua planete printre care si Pamant, planeta noastra. Am aflat ca tot ceea ce vedem noaptea pe cer este de fapt Universul infinit. Nu a fost greu nici sa observam cum se roteste Pamantul in jurul Soarelui astfel formandu-se ziua si noaptea.

Fericiti ca e miercuri si asta inseamna ca e seara de povesti, ne-am intalnit cu Oana la libraria Okian pentru a intra in lumea minunata a basmelor. Ne-am asezat frumos in jurul mesei si am asteptat cuminti. 

 Luna februarie ne-a adus multe surprize, activitati si evenimente la gradinita. Prima dintre ele a fost atunci cand am mers la echitatie la Cismasu. Am fost cu microbuzul si pe drum am cantat si am spus poezii. Ne-am distrat si am privit multe pe drum. Dupa ce am ajuns acolo am vazut cei mai frumosi ponei, iar apoi chiar am calarit unul foarte simpatic si dragut pe care il chema Rocky. Ne-am bucurat ca ne-am putut plimba cu el si apoi am invatat cum sa le dam de mancare. Inca o zi frumoasa cu colegii de la gradi a trecut, dar carnavalul se apropie.

 La „Gradinita in aer liber” am sarbatorit venirea primaverii atat in Parcul Central din Cluj cat si in Parcul N. Titulescu din Brasov. Impreuna cu educatoarele de la cresa si gradinita Heidi,  copiii au avut ocazia sa-si dea frau liber imaginatiei prin confectionarea gratuita de mici simboluri ale carnavalului si ale primaverii.

 Ne mandrim cu un superblog http://dica.ro/alex/. Este blogul lui Alex, cresar la Heidi :) La multe povesti pe blog, Alex (si mami lui Alex ;))!

La „Grădiniţa în aer liber” sarbatorim venirea primaverii. In acest week-end, atat in Brasov cat si in Cluj, in Parcul Central, orice copil isi va putea confectiona gratuit masti sau martisoare.

Luni, 15 februarie 2010, a fost o zi importanta pentru Andrei : "mami vine cu mine la gradi".

 Luna ianuarie ne-a readus la cresa, iar odata cu noi a venit si zapada. Ne-am distrat de minune in curte, bulgarindu-ne, alergand prin zapada si, mai ales, dandu-ne cu saniuta trasa de ... Vivi. Cand temperaturile au scazut prea mult oentru a ne permite sa ne jucam afara, ne-am intensificat activitatea inauntru. Am devenit experti in desenat si colorat, activitati care pana acum nu ne-au atras prea mult. Am invatat despre prietenii nostri necuvantatori, in special despre caini si pisici - ce culori au, ce mananca, cum li se zice in germana. Apoi am experimentat combinatii de culori. Am transformat prin magie  culorile primare rosu, galben si albastru in culori precum verde, portocaliu sau mov. La Morgen Kreis am inceput sa invatam cantecele si poezioare noi, imbogatindu-ne puternic repertoriul. Spre finalul lunii, ne-am apucat de reamenajari ale grupei, introducand noi centre de interes.

Pentru Licurici in imagini, vedeti ce gasiti AICI.

Tot in luna ianuarie am incercat sa organizam mult asteptatele iesiri cu parintii, pentru a-i socializa si pe ei :). Am fost la Stefan acasa si la sanius. Speram totusi ca in februarie sa ne adunam in numar mai mare.

Urmeaza ca in februarie sa fim iubareti, si cum in grupa Licuricilor exista deja doua cupluri consacrate, se anunta o luna interesanta :)

Postat de Alexandra

Prima saptamana la gradi a fost foarte bogata in experiente, desi nu am fost in formatie completa, unii dintre copii prelungindu-si vacanta. I-am primit alaturi de noi pe copiii din grupa mijlocie (Csaba si David). Tot in prima saptamana din ianuarie am surprins o discutie inflacarata dintre Mara B. si Tudor in timp ce se jucau cu trenul. Tudor: “Acum vin turistii!” Mara intreaba nedumerita:”Ce sunt aia?”. Tudor da explicatia stiintifica: “Aia care merg.”

A doua saptamana a fost extrem de agitata. Motivul? Andrei a avut o idee geniala (chiar el a afirmat asta): sa formeze o trupa rock. Zis si facut! In scurt timp, grupa Stelutelor s-a transformat intr-o adevarata sala de spectacol. Tobosarul Tudor, chitaristul Andrei si solista Lorena ne-au incantat auzul. Invitatii de seama au fost grupa mijlocie si Niculina. Grupa Stelutelor a rasunat de zgomotul tobelor si al chitarelor improvizate vreo 15 minute… doar atat au suportat urechile noastre.

In afara acestor evenimente zgomotoase ne-am reluat activitatea. Am dedicat prima  saptamana jocurilor de iarna. Cei mai multi dintre copii sunt neintrecuti la schi si patinaj si au si dovezi in acest sens: diplome peste diplome. In a doua saptamana am vorbit despre anotimpul preferat si am descris placerile oferite de fiecare. Urmatoarele teme au fost zilele saptamanii si lunile anului, respectiv continentele.

Pentru ca suntem aproape scolari am inceput sa invatam literele alfabetului. Tudor este foarte incantat de idee si incearca sa citeasca, iar Andrei, contrariat incearca sa-l convinga de importanta jocului. A revenit printre noi Mara M pe care am primit-o cu entuziasm.\

Postat de Adina

Ne-am reintors dupa vacanta de Craciun plini de energie si dornici sa topaim prin grupa si sa ne jucam cu jucariile preferate.

Inainte de a va face cunoscuta activitatea pe care am desfasurat-o luna acesta, am vrea mai intai sa va uram La multi ani plini de bucurii si tot ce va doriti! 

Proiectul „Grădiniţă în aer liber” organizat de Centrul Heidi continuă si in 2010. În acest sfârşit de săptămână întâlnirea dintre cei mici va presupune multă muncă în echipă şi haine de iarna adevarata. 

Sambata, 5 decembrie, a avut loc Gala pentru Supervoluntari. Oana si Lore ne-au reprezentat cu brio. Desi am inscris in concurs proiectele Seara de povesti si Gradinita in aer liber, anul acesta nu am fost "supervoluntari". Dar stim ca la astfel de "competitii", important este sa participi, nu sa castigi. Oricum am hotarat ca la anul sa ne implicam si mai tare pe partea aceasta, asadar... asteptam voluntari si idei :).

In plus, suntem tare mandri de Mara Carstea, fost gradinar Heidi, care a fost nominalizata la categoria Cel mai simpatic voluntar. Multumim tuturor celor care au votat-o. Mara nu a fost desemnata cel mai simpatic voluntar, dar bineinteles ca implicarea ei a fost superapreciata, asa ca a castigat titlul de Cel mai tanar voluntar. Ii uram voluntariat cat mai de succes si speram ca si alti copii sa ii calce pe urme.

Fiti buni si implicati!

Am inceput luna noiembrie sub semnul prieteniei. Relatia dintre Tudor si Reka este tot mai stransa, iar Tudor a ajuns la concluzia ca Reka este geniala :) Ne-am continuat periplul pe cararile iubirii, exclamatia Marei reprezentand apogeul: "Adina, sufletul meu e jos, Tudor ma iubeste!" Mda, Tudor este mare cuceritor :)

L-am sarbatorit apoi pe Sfantul Martin. Am asteptat evenimentul cu nerabdare, am confectionat felinare pe care le-am impodobit, am invatat cantece si poezii dedicate Sfantului Martin. Am facut si covrigi, doar ca au avut mici peripetii in cuptor si au devenit necomestibili. Dar avem dovezi ca i-am facut si toate pozele de la eveniment aici.
Apoi, i-am invitat pe parinti la gradinita. Le-am explicat in imagini create de noi si in versuri cine a fost Sfantul Martin, dupa care i-am invatat si pe ei sa faca felinare.
Iar la final, am iesit in curte cu mic cu mare si cu felinarele aprinse pentru a face concurenta stelelor.

In paralel cu pregatirile de Sfantul Martin, am inceput cura de imunizare; vizitele la salina ne-au prins foarte bine. In plus, am socializat cu grupele mici, am construit castele din sare si am si gustat cate putin. Ca doar... suntem curiosi din fire. Poze

Am dedicat a doua parte a lunii comunitatilor. Am discutat despre comunitatile cele mai mici si mai apropiate noua (grupa, respectiv gradinita) si am continuat cu cele mari (orasul si tara). Am fost pusi in ipostaza de director al gradinitei, am organizat alegeri si am votat ideile inovatoare pentru imbunatatirea acesteia.

Pentru ca serbarea de Craciun bate la usa, am inceput pregatirile: de cateva zile gradinita rasuna. Am intrat in atmosfera sarbatorilor, am inceput sa colindam si il asteptam cu nerabdare pe Mos Craciun. Andrei ne-a propus o reteta pentru masa de Craciun care presupune respectarea a cinci "pasuri": prajiturele in forma de broscuta. Trebuie, insa sa fim cu luare aminte, sa nu facem picioarele broscutei prea "large".                                                         
 

La Cresa Heidi - Decebal am avut un start plin de emotii, nestiind exact de ce mami si tati ne aduc aici.
Insa foarte curand aveam sa aflam ca de fapt ne place foarte tare. Ne place ca sunt multe jucarii de unde ne puteam alege noi ce vrem, ca pictam si coloram, ca ne jucam cu tot felul de substante interesante (malai, faina si altele) ca totul este pe marimea noastra si ca... ooooau mai sunt si alti baietei si fetite asa pitici ca noi :)
Mai in gluma mai in serios, ne-am decis impreuna sa ne numim Grupa Puisorilor.
De ce?
Pai explicatia este foarte simpla. Uuff... credeam ca v-ati prins pana acum: suntem foarte dragalasi si foarte foarte pufosi :). Unde mai pui si ca jumatate dintre noi suntem blonzi. Si am uitat sa va spunem ca suntem extrasupermega HAIOSI :)
Chiar daca la inceput am fost timizi si plangaciosi (in caz ca nu stiati, e foarte greu sa te desparti de mami si tati pentru mai multe ore), acum ne jucam intr-una, radem si ne distram, iar Lore si Corina abia ne conving sa strangem jucariile si sa fim putin mai seriosi :)))
Am facut progrese mari de cand venim la cresa: am invatat sa impartim jucariile cat de cat (deehh... si voi acum... mai sunt mici conflicte, dar cu mici explicatii se rezolva), ne asezam in trenulet atunci cand mergem la baita si sa papam, ne asteptam randul.
Iar ca sa va convingem de toate acestea, va invitam sa ne vizitati. Dar mai intai trebuie sa va pregatim pentru vizita. Asadar, iata ce trebuie sa stiti despre noi.
De exemplu, sa nu va panicati atunci cand intrati in grupa si vedeti un baietel brunet cu ochii negri si mari, alergand dintr-un capat in altul tipand cat ne tin pe noi urechile:). Este Alexandru M si asa isi manifesta el entuziasmul. Ooo, si sa nu va simtiti maguliti... ca nu din cauza voastra e entuziasmat, ci asta este starea lui de spirit. Transmisibila, de altfel.
Daca vedeti un baietel care cotrobaie prin cutiile cu jucarii foarte zgomotos, sa stiti ca din cand in cand mai ridica capul sa mai afiseze cate un zambet care te topeste. Este Nicolas, care de altfel poate fi si foarte concentrat si serios... cand face puzzle. Va rugam nu deranjati!
Pentru un tur al gradinitei, Daria este ghidul perfect. Trebuie doar sa o rogi "mos", sa ii zambesti, sa ii spui cum te numesti si... gata! Ai castigat-o. Insa daca vorbesti mai mult decat ea, te va ruga amabil sa: "taci mos"(nn: „Taci, te rog frumos!”)
Iar cand gasiti muzica, sa stiti ca o gasiti si pe Ana. Asteptati-va sa fiti cuceriti la primul zambet. Nu veti rezista gropitelor ce ii apar in obrajori.
Daca nu va purtati frumos, veti auzi indata pe cineva ca va intreaba: "Ce-ai patit? Care e problema ta?" Este Emma, sigura pe ea si hotarata. Ar fi bine sa nu duci prea multe discutii cu ea in contradictoriu (nu pentru ca nu v-ar asculta ci pentru ca daca nu ii place ce ii zici stie sa intoarca spatele extrem de ambabil). Credem ca astea sunt motivele pentru care este febletea catorva baieti din grupa :).
Emma are si un iubit ;) Pe Dragos. Lui Dragos ii place la nebunie sa se joace cu jucariile. Nicioadata nu se plictiseste, mereu gaseste cate o jucarie interesanta. Iar daca il vezi cum rade iti vine sa il mananci! Aoleeu! Sa nu veniti in vizita nemancati!
Daca aveti impresia ca va urmareste cineva, si mai vedeti si niste ochi mari albastri si un par blond zulufat, sa stiti ca este Daniel. Este doar curios (din fire) sa vada cine sunteti. Va rugam sa va prezentati politicos, dupa care el o sa va intoarca spatele si o sa isi vada in continuare de'ale lui multumit ca si-a satisfacut curiozitatea.
Daca tot auziti pe cineva care intreaba mereu:"Unde-i Tedi?Unde-i Tedi?", sa stiti ca este Alexandru F. Pentru ca e tare prins in ceea ce face, isi pierde mereu ursuletii:)) Va rugam amabil sa il ajutati sa ii gaseasca. Iar dupa ce il gasiti pe Tedi, cel mai probabil ca Alex se va intoarce sa bata cuiele cu ciocanul. Va rugam sa nu il deranjati pana ce nu a terminat toate cuiele de batut.
In timp ce va plimbati prin grupa puisorilor nostri, cu siguranta cineva va va tot bate prieteneste cu palma. Este Eduard (Edi) care vrea doar sa va imprieteniti si sa povestiti un pic asa cum ii place lui.
David vine mai rar pe la cresa, pentru ca inca are norma redusa. Dar il gasiti si pe el cotrobaind de zori printre jucarii.
Cand auziti pe cineva ca vorbeste o limba care seamana putin asa cu franceza, inseamna ca l-ati auzit pe Mathieu. Da, este francez si este veselia in persoana. Nu promitem ca o sa va bage in seama, deoarece este mereu ocupat cu ale lui. Mai merge la Lore din cand in cand sa isi ia portia zilnica necesara de iubit si alintat :)).
Nu aveti cum sa plecati pana nu il vedeti si pe Andrei, soricelul nostru :) Ii spunem asa pentru ca mereu are cate ceva in gurita, sa molfaie si sa rontaie:)) Iar cand veti face cunostinta, cu siguranta veti primi un zambet din categoria „topitoarelor".
Dupa cum v-am mai zis trebuie sa va purtati frumos la noi. Altfel, Maria, care este aparatoare puisorilor, s-ar putea sa se supere pe voi. Dar daca sunteti cuminti si draguti, ea o va povesteasca cel mai bine cate ceva despre toti puisorii nostri.
Matei, care este cel mai mic puisor dintre noi, se afla in permanenta sub stricta observatie a Mariei si a Emmei :). Dar daca totusi reusiti sa il „extrageti” si doriti sa il iubiti, va rugam frumos sa o faceti repede si delicat, ca nu ii place sa il sufoci cu pupaturi :)
Apoi mai este Alex D, care vine cu Şubaru', la cresa. Ooo da, daca aveti chef de o discutie serioasa despre masini el este cel mai potrivit. Dar prima data trebuie sa va imprieteniti cu el, iar apoi sa va asigurati ca aveti cunostiinte minime obligatorii despre masini :)
Iar daca dupa toate astea aveti vreo indoiala ca nu suntem haiosi si iubareti, atentie la Eviana! O sa va iubeasca cu atata putere de nu o sa mai stiti unde va aflati. Asadar la plecare o sa va luati ramas bun cu iubit "a la Eviana" :)
Ca sa ne cunoasteti mai bine, gasiti poze cu noi aici.
Speram ca v-am convins si va asteptam in vizita la Puisori :). Mai ales pe Mos Craciun :).

Proiectul "5 minute pentru educatie" a fost un proiect sustinut de o asociatie non-profit in Brasov si finantat de Uniunea Europeana prin programul Phare. Acesta s-a desfasurat in perioada decembrie 2008 - octombrie 2009 si a avut ca principal obiectiv realizarea unor emisiuni pentru copii, pe teme legate de drepturile copiilor. Gasiti mai multe detalii legate de proiect aici.

Mara Carstea este unul dintre voluntarii implicati in acest proiect. Printre altele, Mara este si absolvent de Gradi Heidi. Iar acum este nominalizata la categoria Cel mai simpatic voluntar, in cadrul Galei pentru Supervoluntari. Pentru ca o stim pe Mara, pentru ca apreciem efortul depus de ea in acest proiect si pentru ca dorim sa o incurajam in a face voluntariat si in viitor, o votam ca Cel mai simpatic voluntar.

Si pentru ca suntem convinsi ca si voi doriti sa o incurajati, o puteti face votand Mara Carstea AICI (in partea de jos a paginii).

Multumim pentru vot :)
 

Iarna se apropie. Ştim asta după miros. Nasul îngheţat nu minte niciodată. Ieşirile din casă devin mai rare, şi trebuie neapărat să fie însoţite de motive puternice, acţiuni îmbucurătoare şi scopuri destul de bune pentru a părăsi papucii pufoşi în favoarea cizmelor de la uşă. 
Aşa că Heidi s-a sfătuit cu Okian şi au ajuns la concluzia că un motiv destul de puternic să părăseşti spaţiul căminului este Seara de Poveşti de miercuri. Acolo unde căldura intră pe urechi şi rămâne în suflet. Pentru că nimic nu se compară cu o poveste bună citită la gura sobei, printre sorbituri de ceai aromat şi ronţăit de fursecuri. Personajele aşteaptă cuminţi în bibliotecă venirea celor mici. Miercuri o să le coborâm de pe rafturi şi o sa le lăsăm să ne dezgheţe mintea şi sufletul cu basme.
Şi pentru că anotimpul în care se numără bobocii a trecut, sigur ştii şi de câte degete are nevoie piticul tău să arate câţi ani are. Dacă sunt între 3 şi 10 adu-l miercuri la Librăria Okian din P-ţa Sfatului, Str. Mureşenilor nr 1 et 1, la ora 17. Participarea este gratuită.
 

           Am inceput o noua luna cu o invitatie de la Teatrul Arlechino.  Am acceptat cu placere si ne-am indreptat in locul cu pricina. Piesa care s-a jucat a fost ”Frumoasa din padurea adormita”. Desi o parte dintre noi stiam deja povestea ni s-a parut mult mai interesant felul in care au transpus-o actorii. Cei de la grupa mare am fost si noi actori in vara si am jucat aceeasi piesa. Asa ca am avut ce compara dar si ce invata. A fost o experienta placuta si pentru cei de la cresa pentru ca o parte din ei nu mai fusesera niciodata la teatru. Au explorat cu multa atentie si incantare lumea aceea magica a  povestilor unde binele intotdeauna invinge raul.
          Trecem peste partea de relaxare si ne indreptam spre lucruri mult mai serioase. Daca in luna septembrie mai mult ne-am acomodat , in octombrie am inceput sa vorbim despre ceva interesant: anotimpuri. Am aflat ca suntem in anotimpul de toamna, ca in aceasta perioda ploua mai des, afara este mai rece, se usuca frunzele si formeaza un covor multicolor, ne imbracam mai gros iar Soarele in lupta sa cu norii nu mai este el cel care invinge. Acum stim si care sunt fructele si legumele de toamna. Ele contin foarte multe vitamine si de aceea trebuie sa le consumam des, iar inainte de a face acest lucru trebuie sa le spalam bine bine.
          Asa cum v-am obisnuit, in fiecare luna gradinita nostra are o valoare de transmis. In luna octombrie am invatat sa fim toleranti si ne-am gandit sa le aratam acest lucru copiilor care au nevoie sa fie acceptati de societate. Am mers si am vizitat un centru de copii cu dizabilitati, niste copii la fel ca si noi, foarte prietenosi cu care ne-am jucat, am pictat si am ramas cei mai buni prieteni. Asa mult ne-au placut incat o sa-i mai vizitam. Multumim domnului director ca ne-a permis sa ii vizitam pe copiii si pe doamnelor de acolo.
        Ne indreptam cu povestitul spre sfarsitul lunii care se incheie tot cu o piesa de teatru. Numai ca de data aceasta  pe teritoriul nostru. Actorii de la “Valiza cu teatru” ne-au prezentat piesa “Vizita” de I.L.Caragiale. L-am cunoscut pe Ionel, un baiat razgaiat, care nu stia sa vorbeasca frumos si care facea numai boacane. Dar nu-i nimic, ca noi l-am invatat cum trebuie sa se comporte si i-am si destainuit cuvintele magice care fac minuni.

       Grupa mare s-a distrat luna aceasta facand muraturi. Cum? Ia sa vedem ce au scris in Jurnalul grupei:

        Vineri 17.10.2009

        Asa cum am procedat cu fructele am facut si cu legumele. Le-am descris, le-am degustat pe fiecare in parte si ne-am apucat sa le punem in borcane. Ne-am impartit cate 2 copii la un borcan de 800 g sau o galetusa de 1 kg si am pus la murat castravetii si gogosarii. Apoi, intr-un bidon de 20 litri am pus la murat celelalte legume: ardei capia, gogonele, telina, hrean, usturoi, ceapa, varza rosie si alba, pepene. Am turnat apa fiarta cu sare si alte mirodenii, iar la final le-am pus la beci la murat.

       Ne apropiem de sfarsitul rezumatului nostru, dar nu inainte de a va spune cate ceva  si de petrecerea de Halloween. O super petrecere in pijamale cu multe surprize! O prima surpriza am avut-o de dimineata cand le-am vazut pe toate educatoarele imbracate in pijamale :o). Cea de-a doua, a fost cand am aflat ca vom manca tort. Si nu orice fel de tort, ci unul facut de noi. Asa ca ne-am asezat toti pe cap scufiile de bucatar, sorturile si ne-am pus pe treaba. Unii dintre noi nu am mai avut rabdare si ne-am apucat de mancat blatul sau fructele, ne-am batut cu frisca... si... gata tortul!  Apoi a urmat adevarata petrecere unde am dansat si cantat. Cea de-a treia surpriza a fost tombola de la care fiecare copil s-a ales cu cate o jucarie pe care a dus-o acasa. Ce sa mai zicem de desert! Atat de mult ne-a placut incat fiecare a mai cerut cate o portie. Doar a fost facut de noi ! Nu ?

Si-am incalecat pe-o sa si… v-am povestit ce am facut in luna octombrie, lasand si fotografiile, pe care le gasiti AICI, sa dovedeasca cele spuse :o).
 

Articol postat de Oana

Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci cand le vorbesti de un nou prieten, ei nu te intreaba niciodata esentialul, nu iti spun niciodata Care este sunetul vocii sale?, Care sunt jocurile lui preferate?, Face colectie de fluturi?. Ei te intreaba Cati ani are?, Cati frati are?, Cate kilograme are?, Cat castiga tatal lui?. Abia atunci li se pare ca il cunosc. Daca le spui oamenilor mari Am vazut o casa frumoasa din caramida trandafirie cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis, ei nu izbutesc sa-si inchipuie casa aceea. Trebuie sa le spui Am vazut o casa de 100.000 de franci. Atunci exclama Ce frumos! 

Fragment extras din Micul print, de Antoine de Saint-Exupery

Următoarea Seară de Poveşti se anunţă a fi cu adevărat magică.
Lucia Muntean, o cunoscută scriitoare de cărţi pentru copii, se afla în căutare de pitici iubitori de carte. A trimis ca soli în toată ţara mai multe cărticele menite să îi descopere şi să îi ajute. Ne-a întrebat şi pe noi unde pot fi găsiţi, aşa că nu am stat pe gânduri, şi i-am dezvăluit că în fiecare săptămână este o întâlnire a copiilor ce îndrăgesc literatura. I-am povestit cum cei mici ascultă basme, beau ceai aromat şi ronţăie fursecuri, la gura sobei. A fost fericită când a auzit marea minunăţie, de aceea a promis că miercuri va fi prezentă. Se vor citi cărţi scrise chiar de Lucia Muntean, iar cei mici vor avea ocazia să înveţe şi să se joace alături de autoare.
Acest eveniment nu trebuie ratat! De aceea, dacă ai un pici care arată de la 3 la 10 degete când este întrebat câţi ani are, adu-l la Seara de Poveşti de la Librăria Okian, P-ţa Sfatului, Str. Mureşenilor nr 1 et 1. Evenimentul începe miercuri 28 octombrie, la ora 17. Participarea este gratuită.

 

A plecat vacanta cu trenul in Franta...
Si astfel am inceput un nou an gradinitar. Unii bucurosi, unii mai putin bucurosi (Eh... E mai greu dupa atata stat cu parintii :)). Unii pentru prima data la gradi... A fost mai greu pana ne-am dat seama ca plecam in fiecare zi acasa si ca gradi e de fapt serviciul nostru.
Dar ne-am acomodat si ne-am cunoscut colegii. Cei care au deja vechime in gradinita ne-au ajutat sa ne imprietenim si mereu ne explica ceea ce trebuie sa facem. Suntem niste adevarati prieteni ;) De fapt, aceasta a fost valoarea pe care am „aprofundat-o” luna aceasta: prietenia. Am invatat sa ne ajutam reciproc, sa ne ascultam, sa dam sfaturi si sa avem grija unii de altii. Iar ca simbol al legaturii dintre noi, ne-am facut fiecare cate o bratara, si nu una oarecare ci o bratara a prieteniei.
Si astfel ne-am dat seama ca la gradinita Heidi, totul e foarte frumos. In fiecare zi coloram, desenam, cantam, ne jucam si invatam multe lucruri interesante si folositoare. Asa de repede trece timpul incat atunci cand vin mami si tati ii intrebam de ce mai trebuie sa plecam acasa sau unii dintre noi chiar incep sa planga.
Dupa cum spuneam la gradi invatam o gramada de lucruri: am aflat ca suntem in anotimpul de toamna si ca afara este mai rece, ploua mai des, se usuca frunzele si se coc fructele. Ca sa intelegem mai bine aceste lucruri, ne-am gandit ca ar fi ideal sa facem o plimbare prin natura. Dar... pentru a ajunge la destinatie a trebuit sa ne folosim de un mijloc de transport si anume, de autobuz. Simplu! Am mers, am cumparat bilete si am asteptat in statie. Foarte interesanta a fost calatoria noastra, mai ales pentru cei care nu au fost niciodata cu autobuzul. Ajunsi la destinatie (in parc) am vazut intr-adevar o parte din schimbarile care se petrec in natura si despre care ne-au vorbit educatoarele. Ne-am si intrecut in adunat castane. Ca recompensa pentru efortul depus am ascultat povestea “Cei trei purcelusi” spusa de Adina, psihologul Heidi, de la  care am aflat ce sunt emotiile si cum se exprima ele. Si uite asa s-a incheiat plimbarea din parc, dar si prima luna gradinitara. Suntem curiosi ce va fi in continuare, ce mai descoperim, ce ni se mai pregateste...
Fotografiile noastre sunt AICI.

Seara de Poveşti este plină de personaje care abia aşteaptă să se reîntâlnească cu cei mici. Mâine seară incursiunea în lumea magică a basmelor continuă la gura sobei din librăria Okian. Limita dintre realitate şi imaginaţie va fi ştearsă de vocea povestitorului începând cu ora 17.
Sunt invitaţi toţi prietenii cărţilor cu vârste cuprinse între 3 şi 10 ani.
 

Seara de Poveşti are loc in fiecare miercuri de la ora 17, la sediul librăriei Okian din Piaţa Sfatului, strada Mureşenilor nr. 1. Seara de Povesti este o activitate organizata si sustinuta de Centrul Heidi.
 

Seara de Poveşti o să găzduiască mâine un nou set de personaje care vor să îşi facă păţaniile cunoscute celor mici. Cartea va părăsi raftul la ora 17 iar personajele vor lua viaţă din nou prin glasul povestitorului. Ceaiul şi fursecurile vor întregi atmosfera magică de la gura sobei. Nu va lipsi nici de data aceasta incursiunea în lumea cărţilor printre rafturile librăriei.
Sunt aşteptaţi toţi copiii care folosesc de la 3 la 10 degete când arată câţi ani au :). 
   
 

Am reinceput Clubul Piticilor.

Clubul Piticilor este o activitate pentru copii cu varste intre 1 si 3 ani.

De când s-a stabilit ca Seara de Poveşti să înceapă, toate personajele au început pregătirile. Prinţesele au îmbrăcat cele mai frumoase veşminte, zânele şi-au refăcut sclipiciul de pe aripi iar balaurii au mâncat mai mult jar decât deobicei. După ce toată lumea a fost gata au realizat că doar unul dintre ei va putea să îşi  facă povestea cunoscută. Aşa că au început pe rând să motiveze de ce păţaniile lui ar fi mai demne de povestit decât ale celorlalţi.
După discuţii îndelungate, paznicul cărţilor a hotărât că cel mai bine ar fi să părăsească raftul Ali Baba şi cei 40 de hoţi de această dată. Decizia a fost luată şi din motive de spaţiu dar şi pentru că nu exista o altă poveste mai potrivită care să le arate celor mici ce se întâmplă atunci când eşti lacom şi rău.
Când ceasul a indicat ora 17 sala era plină de copii dornici să afle ce le-a mai pregătit de această dată Seara de Poveşti. Au fost încântaţi de alegerea făcută, luminându-se de fiecare dată când eroul nostru reuşea să scape dintr-o încurcătură. Atmosfera a fost într-adevăr una magică, în care mai mulţi pitici au făcut o incursiune în Persia cu ajutorul acestui tăietor de lemne viteaz.
Mai apoi cei mici au fost învăţaţi sa confecţioneze bărcuţe din nuci, numai bune de folosit ca mijloc de transport spre tărâmuri fermecate. O să le fie de folos pentru că Seara de Poveşti pregăteşte câte o nouă aventură în fiecare săptămână.

Fotografii de la Seara de Povesti

 

Vacanţa s-a sfârşit. Am chemat la apel toate personajele de basm: zâne, prinţi, balauri şi prinţese.  Le-am aranjat pe categorii pe rafturile din librăria Okian cu gândul de a le anima în fiecare Seară de Poveşti. Au răspuns voioase dorind cu ardoare sa fie citite în fiecare săptămână. Aşa că au stabilit repejor ca prima întâlnire să fie chiar mâine, la gura sobei.       
Piticii vor asculta poveşti, vor învăţa că oricât de greu ar fi binele învinge întotdeauna, vor răsfoi pagini pline cu frânturi din lume ascunse sub coperţile cărţilor pe care vor învăţa să le îndrăgească. Atmosfera magică, de poveste, va primi aromă de ceai şi fursecuri pe care le vom savura odată cu lectura.
Personajele de poveste vor rămâne ascunse între pagini până ce vor fi scoase la iveală de cei mai iscusiţi povestitori, în fiecare miercuri a săptămânii. Sunt aştepaţi la întâlnire toţi piticii care folosesc de la 3 la 10 degete când arată câţi ani au. Seara de Poveşti va începe in fiecare miercuri la ora 17, la sediul librăriei Okian din Piaţa Sfatului, strada Mureşenilor nr. 1.
 

De fapt sunt mai multe inceputuri...
Un inceput de Centrul Heidi intr-o locatie noua. Ne-am mutat de pe Str Carierei pe Str Decebal. Ne gasiti intr-o locatie mai spatioasa, mai cu curte :), mai frumoasa, mai potrivita pentru copii. O locatie pe care o vom amenaja altfel decat am amenajat celelalte locatii Heidi. O vom amenaja impreuna cu copiii, mai precis peretii albi astepta sa fie umpluti cu operele de arta ale copiilor. Noua locatie gazduieste grupe de cresa, grupe de gradinita si activitati extracurriculare (revenim cu detalii).
Un clasic inceput de an cresar. Cu lacrimi, cu emotii de mama, cu despartiri, cu acomodarea de rigoare si cu convingerea (sustinuta de experientele anterioare) ca lacrimile de la sosire se vor varsa foarte curand la plecare, la despartirea de Heidi :).
Un clasic inceput de an gradinitar. Cu povesti din vacanta, cu redescoperirea colegilor, cu curiozitate, cu pofta de descoperiri, cu planuri marete.
Un inceput de after-school. Citez din scrisoarea de multumire pe care am primit-o cu bratele deschise si mare drag de la o mamica de gradinarite Heidi: “Mi-ar place sa vii in urmatorii doi ani cu o solutie si pentru piticii absolventi ai gradinitei, dar care tot pitici sunt si care tot au nevoie de intrumatori, chiar daca programul de scoala se termina la pranz (pe cand parintii lucreaza pana seara); si ne-ar face placere sa ne revedem si dupa ce incepem scoala cu cei care ne-au fost dragi in gradinita”. Asadar... venim cu solutia, deocamdata la Brasov ;).
Un inceput de “suport” pentru parinti: Clubul mamicilor (pentru mamici cu copii de la 0 la 1 an) si Parinti de nota 10 (pentru mamici, tatici, bone sau bunici cu copii de la 1 la 7 ani). Pentru mai multe detalii, vedeti Clubul mamicilor.
Si, bineinteles, vom continua proiectele incepute anul trecut, respectiv Clubul Piticilor si Seara de povesti.
Asadar, plini de elan si dornici sa fim alaturi de cat mai multi parinti, am inceput al saselea an scolar la Heidi.

 

Suntem alături de familia Klein, care a fost greu incercată in acest inceput de toamnă. Roberta, fiica lor şi licurica noastră dragă a decedat in urma unui accident in 26 august, la vârsta de doi ani şi patru luni. Ne amintim cu nostalgie de anul in care ne-a luminat cu zâmbetul ei şi veselia sa contagioasă. Copiii incă mai intreabă de ea şi ne este greu să le explicăm că „Roberta nu mai vine la creşă”. Deşi a hotărât să zboare de printre noi, nu o vom uita niciodată şi nu putem decât să sperăm că ne luminează de undeva de sus şi ne priveşte cu eternul ei zâmbet ştrengăresc. A lăsat in urma ei o pereche de papucei albi, o cutie goală, nenumărate poze şi o mare de lacrimi.
Te vom iubi mereu, Roberta! Somn uşor...
 

Centrul "Heidi" a inaugurat, sîmbătă, pe aleile Parcului "Nicolae Titulescu" prima grădiniţă în aer liber din Braşov. Timp de patru ore, între orele 15.00 şi 19.00, copiii care au trecut prin parc au putut să ia parte la diferite jocuri destinate vîrstei lor, să picteze, să confecţioneze "bijuterii" din paste făinoase, ori să-şi facă singuri instrumente muzicale cu care să "concerteze" apoi. "Am decis să venim în parc pentru a încerca să-i atragem pe copii să iasă din casă. Fiecare poate constata că cei mici nu prea mai ştiu ce înseamnă să iasă din casă, de aceea vrem să propunem soluţii alternative pentru folosirea timpului liber", a declarat Raluca Daiana Urzică, preşedinte al Centrului "Heidi". Aceasta a mai spus că activităţile pe care le vor organiza cu copiii nu sînt costisitoare, de aceea pot fi desfăşurate apoi şi la scara blocului.
"De exemplu, confecţionarea bijuteriilor poate fi făcută de oricine şi oriunde, un copil aduce sfoara, altul culorile, iar al treilea aduce pastele făinoase şi iată cum îşi petrec împreună cîteva ore", a mai spus Raluca Daiana Urzică. Grădiniţa din parc se va desfăşura în ultimul week-end din fiecare lună, iniţiatorii propunîndu-şi ca, la fiecare ediţie, să diversifice activităţile spre care îi vor îndruma pe copiii între 3 şi 12 ani. "Vrem ca pe viitor să invităm şi un artist păpuşar, care să-i înveţe pe copii mînuirea păpuşilor, dar şi să-i îndrume în confecţionarea acestora. De asemenea, ne propunem ca şi în lunile de iarnă să găsim activităţi de sezon, pe care să le organizăm în parc. Pentru viitor ne propunem şi să ne apropiem cît mai mult de copiii din cartiere, prin organizarea de acţiuni similare în parcurile din fiecare cartier", a precizat preşedinta Centrului "Heidi". Centrul patronează grădiniţe în limba germană la Braşov şi Cluj-Napoca, dar organizează şi "Clubul piticilor", "Clubul mămicilor" ori "Seara de poveşti" de la Librăria "Okian". de: H.O.
Sursa: Monitorul Expres
 

Gasiti fotografii aici.

Heidi lansează Ţinutul Heidi:

http://tinutulheidi.wordpress.com

Vă aşteptăm cu mare drag!

Gradinita Heidi ii invita pe toti copiii la Scoala de vara Heidi.

Saptamana 3-7.08.2009: ARTE
Luni – arta plastica: pictura
Marti – drama: piesa de teatru “Ridichea uriasa”
Miercuri – muzica: auditie muzica clasica, confectionare instrumente, interpretare
Joi – cinema: vizionare de film la gradi
Vineri – arta culinara: ne pregatim masa.
La sfarsit de saptamana: expozitie cu operele de arta confectionate.

Saptamana 10-14.08.2009: CONTINENTELE LUMII
Tari si capitale, Populatie – traditii si obiceiuri, Flora,fauna si clima
Luni: Europa
Marti: America
Miercuri: Africa
Joi: Asia
Vineri: Australia
La sfarsit de saptamana: carnaval “Locuitorii lumii”.

Saptamana 17-21.08.2009: DINOZAURI
Dinozauri - specii, mediul de viata, disparitie - vizionare de materiale.
La sfarsit de saptamana: expozitie de dinozauri confectionati de catre copii.

Saptamana 24-28.08.2009: SPORT
Frisbee, popice, jocuri de echipa (“Tara,tara vrem ostasi “, “Ratele si vanatorii” etc), concurs de bicicleta, concursuri pe echipe si multe altele.
La sfarsit de saptamana: concursuri si diplome.

Program : 1 – 30 august 2009, intre orele 08:00 si 16:00.
Cost: 40 RON / zi; include mic dejun si pranz.
Inscrierea se poate face pentru orice numar de zile.
La Scoala de vara Heidi pot participa si copii care nu sunt inscrisi la Heidi.

Asociaţia GRUPA MICĂ , în colaborare cu Grădiniţa Heidi, din Cluj Napoca, organizează un workshop de păpuşărie, în data de 28 iunie 2009, în Parcul Municipal Cluj Napoca.

Cu ocazia lunii iunie, sărbatoarea celor mici, Asociaţia Grupa Mică şi Grădiniţa Heidi oferă copiilor din municipiul Cluj-Napoca un eveniment sărbătoare.
Acest eveniment oferă teatrului de păpuşi un caracter interactiv, aducându-l mai aproape de copii.
„Concepţia acestui proiect este de teatru deschis – teatru în spaţiu public, care are un puternic caracter educativ şi o formă ludică, prin care dorim să contribuim la dezvoltarea expresiei artistice a copiilor în mediul extracuricular”, afirmă regizoarea Mihaela Panainte, coordonatoarea acestui proiect.
Atelierul va fi condus de Dana Bonţidean, actor păpuşar la Teatrul de Păpuşi Puck, alături de regizoarea Mihaela Panainte .
Evenimentul include un atelier de construcţie  de păpuşi, pe care copiii le vor primi cadou.
„Am incercat mereu să ieşim din spaţiul grădiniţei şi să ne implicăm in activităţi şi evenimente culturale. Pentru un mai mare impact, dorim să le deschidem copiilor apetitul pentru acest gen de activităţi incă de la vârste fragede”, afirmă Daiana Urzică, directoarea Grădiniţei Heidi. 
La eveniment sunt aşteptaţi copiii cu vârstele între 3 şi14 ani, participarea fiind gratuită.
Programul se va derula între orele 15.00 şi 20.00, în Parcul Municipal în zona Foişorului.
 

Seara de Povesti intra in vacanta.

Vom reveni in 15 septembrie cu forte proaspete si idei noi.

Pana atunci... cititi, cititi, cititi :)!

“A fost odata ca niciodata...” Asa incepe fiecare Seara de Povesti a gradinitei Heidi la libraria Okian.

Saptamana trecuta am avut-o ca invitata in lumea povestilor pe Zana Cartilor – Carmen Moruz, actrita la Teatrul Dramatic si profesoara de actorie la Scoala Populara de Arte.
Dupa ce ne-a povestit despre toate prietenele ei (Zana Florilor, Zana Fluturilor, Zana Maseluta si multe alte zane bune), Zana Cartilor, ajutata de bagheta magica si talentul actoricesc, ne-a incantat cu cateva povesti interpretate in maniera proprie. Fotografii

Saptamana aceasta am avut parte de alta surpriza. In primul rand ne-am inmultit considerabil. Am fost vizitati de copiii de la grupa pregatitoare a unei gradinite, insotiti de catre educatoare si profesoara lor de engleza. Am facut cunostinta, iar apoi le-am aratat lumea povestilor in care traim noi in fiecare saptamana. Am aflat impreuna despre “Cenusareasa” si despre mama si surorile sale care o chinuiau, dar care pana la urma au fost pedepsite pentru rautatea lor. Ca doar in orice poveste binele trebuie sa invinga raul :).
Apoi ne-am plimbat prin librarie, in universul cartilor. Am aflat despre arta culinara, despre planete, matematica, animale si multe altele...
Cand ne-am intors la locurile noastre am avut placerea si surpriza de a gasi alt ceai decat cel cu care eram obisnuiti: un ceai cu poveste. Am avut ca invitat un domn care ne-a povestit despre ceai si care ne-a aratat cum se prepara un ceai din fructe adevarat. Hmmm... ce delicios! Si sanatos!  Ne-am servit cuminti si biscuitii si... pentru ca bautura aceea magica ne-a placut nespus de mult, am mai cerut cate un paharJ.
Le multumim celor care ne-au vizitat (le-a placut foarte mult si ne-au promis ca vor mai veni) si domnului care ne-a prezentat ceaiul.

Si ca la orice sfarsit de istorioara... ’’Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...’’

Ii asteptam pe toti copiii cu varsta intre 3 si 10 ani sa descopere alaturi de noi lumea magica si fascinanta a cartilor.
In fiecare miercuri de la ora 17:00 la Libraria Okian, Str Muresenilor nr 1.

Postat de Oana, educatoare la Gradinita Heidi si Povestitor la Seara de Povesti
 

Sambata, 16 mai, in zori de zi, cresari si gradinari de la Heidi, impreuna cu parinti, prieteni si Rica (catelul Marei si al Inei), ne-am pornit sa ecologizam o particica din Padurea Hoia. Dupa o destul de lunga asteptare a manusilor si sacilor de gunoi oferiti de catre Primaria Cluj, ne-am distrat un pic cu manusile, iar apoi am inceput sa strangem gunoaiele lasate de catre oamenii mari carora le este mult prea greu sa stranga dupa ei. Ni s-a parut foarte distractiva descoperirea gunoaielor in cele mai ascunse colturi ale padurii, dar dupa ce am adunat peste 2000 de litri de astfel de "comori", am hotarat ca ar trebui si ca ar fi normal ca fiecare sa-si duca gunoiele la tomberon, acolo unde le este locul.

La final, am fost rasplatiti cu un picnic pe cinste si o distractie asisderea. Rachetele de badminton, zmeii, cataratul in copaci si mai ales Rica au fost o reteta de succes pentru o sambata reusita.

Avem poze de la picnic aici. Vor urma si altele.

Dragi copii si parinti,
Miercuri, 20 mai 2009, ora 17:00, la Seara de Povesti Heidi vom avea un invitat special: actrita Carmen Moruz “deghizata” in zana le va povesti copiilor cate-n luna si-n stele despre printi si printese, balauri si sirene.
Va asteptam cu drag la Libraria Okian, Str Muresenilor nr 1.
 

Programa MEN: Ziua Mamei; Munca omului in gradina ;Omul – Corpul omenesc; Omul – Meserii
Programa HEIDI: Responsabilitate

A trecut si luna Martie...
Am crescut mai mari si mai responsabili. Am dovedit acest lucru prin toate activitatile pe care le-am desfasurat la gradi.
Dar sa incepem cu inceputul: in prima saptamana din martie am muncit de zori si cu spor la confectionarea cadourilor pentru mamici. Mamici pe care le-am invitat la gradi, carora le-am recitat poezii si cantat cantecele si carora le-am inmanat cadourile mai sus mentionate. Mamicile au fost foarte impresionate, mai ales ca le-am si servit cu fursecuri preparate chiar de noi. Deci am fost si harnici si darnici.
In tot acest timp, am invatat si despre responsabilitati. Am invatat ce sunt ele, cine cum le are si cum le putem imparti. Iar apoi am trecut la fapte: am impartit responsabilitatile de la grupa. Prin rotatie, cate doi, am avut responsabilitati: sa asezam scaunele la masa, sa impartim servetelele sau tacamurile... Ce mai... responsabilitati in toata regula!

In cea de-a doua saptamana, am invatat despre munca omului in gradina si despre uneltele folosite. Am plantat grau pentru a impusca doi iepuri dintr-o lovitura: am inteles ce e cu munca in gradina, dar devenim si responsabili ingrijind graul.

Si pentru ca am inceput sa intelegem cum e cu responsabilitatile, am trecut la sarcini mai grele. Am ingrijit un ou-prieten. Am pictat oul, i-am pus nume, iar apoi l-am plimbat timp de o saptamana cu noi. L-am ingijit cu mai mult sau mai putin succes, mai mult sau mai putin singuri. Chiar daca unora ni s-a “accidentat” prietenul, sau altii nu au vrut sa intre in joculetul nostru (“Mami, cum sa duc oul la culcare?! Oul se mananca!!!”)  asta nu inseamna ca am picat testul responsabilitatii.

A urmat la rand responsabilitatea ingrijirii unui animal. Toto, catelusul lui Andrei G a venit in vizita la gradi. Nu am stiut exact cum e mai bine: oare sa-l tragem de urechi sau sau de coada? Intr-un final, ne-am dat seama ca l-am cam speriat , motiv pentru care, a doua zi a venit doar sa-si ia la revedere ....
Ce am invatat din asta? Animalele au nevoie de atentie, de liniste, de iubire, de hrana si, unele, de scos afara.

Dar vom continua cu responsabilitatile la gradi si in lunile ce vor urma. Asta pentru ca, urmare a faptului ca am invatat sa fim responsabili, am primit cadou un acvariu. Vor urma pestii si responsabilitatea ingrijirii lor.

In ultima saptamana din Martie am inceput sa studiem meseriile. Asa ca... am invitat la gradi diversi “meseriasi” care sa ne impartaseasca din secretele meseriilor lor. Am avut ocazia sa stam de vorba cu Carmina, care este make-up artist si de la care am invatat despre frumusete (interioara si exterioara). Am cunoscut-o pe Maria care ne-a aratat cum putem confectiona sortulete de bucatarie la masina de cusut. Frau Victorita ne-a explicat, teoretic si practic, cum se face painea.
In ultima zi din aceasta luna au venit in vizita la gradi dl Vasile si dl Liviu de la Sectia 2 de Politie. Dupa ce ne-am jucat cu statiile, catusele si sirena de la masina, domnii politisti ne-au invatat cateva lucruri: ce sa facem in cazul in care ne pierdem de mami sau de tati in magazinele aglomerate, cum sa nu vorbim cu strainii, cum sa nu deschidem noi usa de la intrare sau care este locul nostru in masina. Ne-au explicat ca nu avem voie sa stam pe scaunul din fata al masinii. Iar aici a inceput distractia: majoritatea copiilor au inceput sa-si “parasca” parintii care incalca legea, ba mai mult au dat detalii de genul “mami imi zice <uite Politia! Lasa-te in jos sa nu te vada!>” Pana la urma am promis totusi ca vom sta numai in spate ;)

Printre toate aceste activitati, luna aceasta am si petrecut din belsug. Avem foarte multi gradinari nascuti in luna martie, asa ca i-am sarbatorit cum se cuvine.

De asemenea, trupa de teatru “Albinutele” ne-a incantat cu piesa “Pelerina fermecata”.

Mda, suntem niste gradinari foarte ocupati. Gata! Fugim ca am inceput o noua luna cu o noua valoare de insusit, iar la gradi vor veni alti meseriasi sa ne ajute sa ne hotaram ce ne facem cand ne facem mari :o)

Multumim cunoscutilor nostri care au venit sa ne invete despre meseriile lor: make-up artist-ului Carmina, croitoresei Maria, bucataresei Victorita, politistii de la Sectia 2 Vasile si Liviu. Multumim Emei pentru ca ni l-a adus pe Toto.

Dovezi: poze luna martie

 

Saptamana 1
Dupa ce ne-am tot pregatit o saptamana si jumatate a venit si ziua serbarii dedicate mamicilor  noastre. Am promis ca nu vom spune nimic acasa pentru ca e surpriza. Mama lui Mihnea R l-a intrebat daca vom face serbare, iar el a spus ca da. Urmatoarea intrebare a fost:”Si ce poezie vei zice la serbare?”. El, foarte secretos, a spus:”Eiiii!”. Chiar daca suntem mici, putem tine un secret. Am hotarat ca totul sa aiba loc in clasa pentru a le avea mai aproape de inimile noastre pe cele ce ne-au dat viata. Am fost foarte emotionati si unii dintre noi am inceput sa plangem, dar pana la urma am reusit sa ne spunem poeziile si cantecelul asa cum stim noi (unii mai incet, altii mai tare, altii vorbind mai peltic). La final, le-am daruit mamicilor noastre cadouri confectionate cu manutele noastre. Apoi, asa cum ni s-a promis, am facut mini-petrecere. Am mancat covrigei, am baut suc si am dansat. Dupa multe rugaminti am mers si noi acasa :).
In tot acest timp (cel cu pregatirile pentru 8 Martie), am invatat si despre responsabilitati. Am invatat ce sunt ele, cine cum le are si cum le putem imparti. Iar apoi am trecut la fapte: am impartit responsabilitatile de la grupa. Prin rotatie, cate doi, am avut responsabilitati: sa asezam scaunele la masa, sa impartim servetelele sau tacamurile... Ce mai... responsabilitati in toata regula!


Saptamana 2
Am inceput o noua saptamana energici si curiosi sa aflam ce lucruri noi vom invata si vom face. ” In urmatoarele saptamani vom vorbi despre meserii”, ne-au spus educatoarele. Dar, ce este o meserie? Am si aflat. Cea mai scurta definitie pe care v-o putem da: meserie=ocupatie. Am fost intrebati ce am vrea sa devenim cand vom creste mari. Raspunsurile au sunat cam asa: Clara ar vrea sa devina mireasa, Alexander doctor, Paul aviator, Alexandra bocuta (broscuta), Ala vrea sa fie postas, iar Bogdi prima data a vrut sa devina spalator de geamuri, dar apoi s-a razgandit. Vrea sa fie spalator de masini. In fiecare zi am vorbit despre ceva nou: despre brutari, soferi, mecanici, frizeri, pompieri si… cate si mai cate. Ba am avut si musafiri care sa ne explice mai exact anumite meserii. Mama lui Armand si a Kassandrei este medic si a venit la noi la gradi sa ne arate o parte din lucrurile pe care le face la spital. Ne-a consultat, ne-a aratat ce masuri ar trebui sa luam in cazul in care ne ranim, ne-a invatat ca sucurile ce contin acid nu sunt bune, ca ar trebui sa mancam multe fructe si legume, ca trebuie sa ne spalam mai des pe maini (pentru ca multe bacterii se gasesc in unghii si ne putem imbolnavi). Trebuie sa mancam si sa ne odihnim bine pentru a fi sanatosi si puternici. Atunci cand domnul doctor ne face injectii nu trebuie sa ne miscam pentru ca este posibil ca acul sa iasa si vom fi intepati de doua ori. I-am adresat tot felul de intrebari doamnei doctor,  i-am raspuns la altele, iar apoi i-am multumit cu cantecele si poezii.
Intr-o alta zi, grupa mijlocie si grupa mare au mers la plimbare. Ne-am si relaxat, dar am si aflat multe lucruri. Am mers la un magazin si am rugat-o pe doamna vanzatoare sa ne spuna cate ceva despre meseria sa. A fost foarte draguta si ne-a si servit cu bomboane. Apoi am vazut ceea ce fac soferii si ce se intampla intr-o spalatorie auto. Am intalnit un postas si, norocul nostru, si un hornar.
In plus, am continuat sa vorbim in fiecare zi despre responsabilitati. Vineri, fiecare copil si-a adus la gradi cate o cutiuta. Ce am facut cu ele? Imediat va spunem. Am dat covoarele la o parte, am adus un sac cu pamant si o punga cu grau si ne-am pus pe plantat. Mai intai au facut educatoarele proba demonstrativa, apoi noi singuri am facut asa cum ni s-a aratat: mai intai trei lopatele  de pamant, apoi o manuta sau doua de grau si la sfarsit inca un pic de pamant ca sa acoperim. Nu a fost atat de grea tehnica asa ca ne-am descurcat de minune. Le-am asezat frumos pe masa ca sa le putem uda. Si ca sa devenim responsabili, fiecare si-a luat cutiuta acasa. Trebuie sa avem grija de grau, sa il udam si sa il tinem la lumina ca sa incolteasca. Atunci cand va creste suficient de mare il vom aduce din nou la gradi sa aratam lumii intregi cat de responsabili suntem.

Saptamana 3
Saptamana aceasta am fost vizitati de catre medicul veterinar, taticul  Emmei si de cateva din animalutele sale (un pisoi, un iepuras si doi caini Saint Bernard). Am invatat ca si animalele au nevoie de ingrijire, si ca nu suntem singurii care facem vaccinuri si luam pastilute pentru a ne apara sau a ne vindeca de anumite boli. Ne-am jucat cu iepurasul si cu pisica. Ne-am multumit sa-i  admiram doar pe caini pentru ca eram foarte multi si ne-am gandit ca daca ne-am apropia prea mult i-am speria. Oricum ne-au placut foarte mult pentru ca erau mari, pufosi si dragalasi. Am primit si un cadou. Pentru ca am fost cuminti si responsabili, domnul doctor ne-a adus un acvariu cu doi pestisori (Ariel si Cleo). In fiecare zi avem grija ca ei sa-si primeasca hrana necesara. Unii dintre noi nici nu intra in clasa dimineata inainte sa-i vada, iar cand e vremea sa mergem acasa trebuie sa le spunem la revedere.
O alta persoana care ne-a vizitat in aceasta saptamana a fost doamna judecator, mama lui David R. Ne-a vorbit foarte frumos despre dreptate si despre cum procedeaza un judecator. Ne-a aratat uniforma sa, ciocanelul cu care face liniste si ne-a adus chiar si o Biblie si o cruce. Ne-a aratat cum cei care sunt chemati in instanta sunt pusi sa tina mana pe Cartea Sfanta si pe cruce si spun urmatoarele cuvinte: ”Jur sa spun adevarul si numai adevarul! Asa sa-mi ajute Dumnezeu!” Iar apoi, am promis si noi sa spunem numai adevarul ;)
Haideti sa vorbim si despre responsabilitati. Cu graul a fost destul de usor. Am avut grija ca mereu sa aiba lumina si sa fie udat. Suntem fericiti ca pe zi ce trece creste din ce in ce mai mare. Dar cu prietenii nostri sub forma de oua a fost un pic mai greu. Dupa ce i-am personalizat, le-am pus nume: Taur, Printesa, Pluto, Dragutu’, Bubu, Mamutu’ si multe altele de genul. Unii dintre noi i-am accidentat (dar i-am si bandajat), altii i-au mai uitat acasa si au inceput sa planga ca nu ii au, iar cei mai multi am avuta grija sa ii aducem in fiecare zi la gradi in stare perfecta. Cel mai greu a fost in ziua in care a trebuit sa trimitem oualele in Tara Ousoarelor, iar unii copii n-au vrut sa se desparta de ele. Cu multe lacrimi si explicatii, pana la urma s-au lasat induplecati... 

Saptamana 4
A trecut si ultima saptamana in care am vorbit despre meserii. Haideti sa va povestim cine ne-a mai vizitat. Am avut onoarea de a avea alaturi de noi un chimist si un artist plastic.Oooo! Cine a fost chimistul? Bunica lui Alexander de la cresa. Am invatat multe lucruri interesante: cum ca substantele sunt in natura in trei stari: lichida, solida si gazoasa (am dat exemplu de fiecare stare); tot ceea ce folosim noi in treburile gospodaresti are de fapt niste nume mai sofisticate in chimie; din anumite substante pe care le combinam obtinem altele etc. Ba chiar am vazut cum bunica lui Alex a facut si o magie (o fi vreo zana?). A amestecat un pic de otet cu niste praf de copt pe care am auzit ca mamele noastre il folosesc la prajituri, iar apoi am spus formula magica: ”abracadabra! halabimus bumbus!”. Deodata s-a umflat si a inceput sa faca un zgoooomot... Oauuu! Fiecare a primit si cate o bucata de hartiuta. Am introdus-o in recipientele in care se afla ceva substanta si am observat ca li se schimba culoarea. Era ceva cu pH... :) Am mai vazut cum dintr-un amestec de apa cu un praf colorat putem vopsi oua. Suntem niste chimisti si magicieni adevarati!
Super-intereant a fost si cand ne-a vizitat domnul artist plastic, taticul Mayannei! Am iesit afara ca niste adevarati profesionisti ce lucreaza cu modelul in fata si am fost informati cu privire la tot ceea ce tine de pictura. Cum? Nu stiti? Artistii plastici realizeaza picturi in ulei pe panza . Ei fac tot felul de amestecuri pe paleta de culori pentru a obtine diferite nuante apropiate de cele reale. Au niste pensule mari care pentru a se curata se introduc intr-un dizolvant. Chiar a si pictat un tablou…un peisaj de primavara. Mai intai a facut schita si apoi a adaugat culorile. Am fost atenti ca sa invatam si noi tehnica. Tabloul va ramane la loc de cinste in gradinita.
Printre musafirii din aceasta saptamana s-a aflat si Bamse, sinsila Rebecai. Rebeca ne-a explicat ce inseamna responsabilitatea ingrijirii unui animal, dar a fost mai interesant s-o mangaiem decat sa aflam cum s-o crestem :o).
Aaa! Am uitat sa va spunem ca a venit la noi si trupa de teatru ”Albinutele” si ne-au pus in scena piesa ”Pelerina fermecata”. Veti vedea voi in poze cat de captati am fost :o)
Si-am incalecat pe-o sa...

Dovezi: poze luna martie

Multumim tuturor parintilor care au venit la gradi, in fata copiilor, si le-au explicat ce inseamna a avea o meserie si, mai ales, ce inseamna dragostea fata de meseria aleasa.

Gradinita Heidi si Libraria Okian organizeaza pentru copiii din Brasov o seara de povesti. In fiecare miercuri, piticii intre 3 si 10 ani sunt asteptati sa descopere lumea magica a cartilor. De la povesti clasice la albume de arta, seara are ca principal obiectiv invatarea din carti si reprezinta o buna alternativa a televizorului.

Miercuri, 18 martie, a avut loc prima Seara de Povesti la Libraria Okian. Copiii au fost fascinati de prezentarea librariei si a categoriilor de carti. Au aflat ca pot explora lumea cu ajutorul unui atlas, ca pot invata din carti matematica sau sa faca origami, iar apoi au incheiat seara savurand “Heidi, fetita muntilor”. Povestitorul, Oana Onica, educatoare la Gradinita Heidi le-a fost ghid in acest mic peripluu. Totul s-a intamplat in jurul sobei, copiii fiind serviti cu ceai si biscuiti.
Dorim ca prin acest proiect sa le cultivam copiilor gustul pentru lectura, sa ii ajutam sa descopere de mici universul cartilor si sa puna placerea de a citi cel putin pe acelasi loc cu desenele animate sau jocurile pe computer. 
“Aceasta initiativa isi propune sa-i apropie pe cei mici de universul tainic al cartilor, sa trezeasca bucuria lecturii si exercitiul propriei imaginatii. Tot acest demers, odata finalizat, se va constitui intr-un reper, un  inceput de drum in reintalnirea cu cartea.” – Florin Ifrim, coordonator libraria Okian
Pe viitor, copiii vor invata si alte lucruri interesante din carti, vor scrie povesti si vor asculta basme si in limba germana sau engleza.

Seara de Povesti are loc in fiecare miercuri de la ora 17:00, la Libraria Okian, P-ta Sfatului, Str Muresenilor nr 1 et 1. Participarea este gratuita.

 

A venit din nou rândul părinţilor să vină să înveţe la grădi. La sfârşitul lunii Comunicării am avut cea de-a doua întâlnire „Despre copiii cuminţi”. După cum era de aşteptat am discutat despre comunicare, despre cum povestim cu copiii şi cum îi ascultăm.

Cu părinţii copiilor creşari am povestit despre etapele prin care trec copiii învăţând să vorbească, despre cum povestim cu cei mici despre ceea ce simţim şi despre cum îi învăţăm pe cei mici să îndrăgească cărţile şi poveştile. Am discutat despre faptul că e normal ca unii pitici să nu ştie să vorbească prea multe la 2 ani, în timp ce alţii vorbesc aproape perfect la această vârstă. Am discutat şi exersat modalităţile prin care îi ajutăm pe copii să înveţe să comunice – de exemplu, despre cum trebuie să fim asemeni unor comentatori sportivi, descriind tot ceea ce se întâmplă în jur.
Am povestit apoi pe-ndelete despre cum îi ajutăm pe cei mici să îşi dezvolte abilităţile emoţionale, povestind cu ei despre ceea ce simt, numindu-le emoţiile şi explicându-li-le. În ultima parte am povestit despre... comunicarea scrisă, despre cum îi învăţăm pe copii să îndrăgească cărţile şi poveştile.

Cu părinţii copiilor de la grădi am discutat pe larg despre rolul comunicării în dezvoltarea emoţională a copiilor şi despre cum au părinţii grijă de ... ei înşişi. În prima parte a întâlnirii am discutat despre cum îi ajutăm pe copii să îşi conştientizeze şi înţeleagă emoţiile – punându-li-le în cuvinte, pentru a-i ajuta să şi le recunoască şi ajutându-i să facă legătura între ceea ce simt şi cele întâmplate. Am făcut apoi deosebirea între ceea ce simţim şi modul in care arătăm acest lucru, ajungând la concluzia că nu e bine să îi mustrăm pe copii pentru ceea ce simt (să le spunem că nu e voie să fie supăraţi, de exemplu), ci pentru modul în care îşi exprimă supărarea. Asta deoarece e normal să fim supăraţi sau furioşi când lucrurile nu merg aşa cum ne dorim (fie că e vorba de cursul RON-Euro sau de faptul că jucăria dorită e pe raft  la magazin şi nu la noi acasă)! Aşadar, am dezbătut cum să îi învăţăm pe copii să fie furioşi şi supăraţi fără să facă rău altora. Să vorbească, să spună „NU!”, să apeleze la tehnica Broscuţei ţestoase, în loc să lovească sau să vorbească urât. La finalul întâlnirii am plănuit cum să avem grijă de noi înşine - cum să fim atenţi la momentele în care suntem prea stresaţi pentru a mai fi un model demn de urmat pentru cei mici şi ce să facem să remediem acest lucru. Cei mici învaţă de la cei mari cum să îşi gestioneze emoţiile!

Următoarea întâlnire Despre copiii cuminţi va avea loc în aprilie. Până atunci, vom continua să exersăm zilnic la grădi şi acasă toate lucrurile acestea care îi ajută pe copii să fie...cuminţi.
 
Postat de Anca Stan, psihopedagog Heidi

Centrul Heidi ii invita pe toti copiii intre 3 si 10 ani la Seara de Povesti.
Vom explora lumea cu ajutorul atlaselor si al enciclopediilor, vom invata din carti sa facem origami sau sa desenam, ne vom hrani imaginatia cu povesti si basme celebre si mai putine celebre. Totul, in jurul sobei, cu ceai si biscuiti.
Te asteptam impreuna cu copilul tau sa descoperim lumea cartilor si placerea de a citi, in fiecare Miercuri de la ora 17:00 la Libraria Okian, Piata Sfatului, Str Muresenilor nr 1 et 1.
Participarea este gratuita. 
 

Avem onoarea să vă anunţăm cu mândrie primii viitori absolvenţi ai Grădiniţei Heidi Cluj cu… drepturi depline:
Anca Borsoviczky şi Mara Mărcuş au luat cu brio examenul de admitere în clasa I-a la Liceul George Coşbuc, secţia germană maternă!

Cum a fost la examen? Mara ne-a spus ca s-a distrat, iar Anca, pentru că a invăţat că e bine să fii bun şi să ajuţi pe toată lumea, a şoptit unei fetiţe cuvântul in germană pentru hinta. „Păi dacă nu işi aducea aminte ?!” Mda...

Felicitări, Anca şi Mara!
 

Madalina este mama Nicoletei de la grupa Albinutelor si s-a oferit voluntar acum cateva luni sa tina la Heidi o activitate de lucru manual, sa-i zicem. Am rugat-o sa scrie cateva randuri despre activitate,asadar...

"Planuiesc de cativa ani sa ofer parintilor o alternativa de petrecere a timpului liber în familie care sa fie pe placul copiilor si al parintilor deopotriva.  Dar e greu sa pornesti la drum fara un partener...
Povestind cu Daiana despre ideile mele, Daiana a venit cu o propunere... sa incep sa fac activitati cu copiii din gradinita Heidi. Mie mi-a placut ideea, deci am inceput planificarea si ... repede, repede activitatile. Prima ora am rezolvat uniformele. La ora de “Manute pricepute” purtam uniforme, ca sa nu ne murdarim hainutele frumoase cu care venim de acasa. Deci fiecare prichindel a primit un sortulet pe care l-a decorat singur :) cu stampile din mere, cartofi si frunze. Activitatea a fost foarte bine primita de marea majoritate a copilasilor. Au urmat multe alte activitati:
-    albinutele au facut broscute testoase, lipind hartie creponata pe carapace,iar unii au lipit si piciorusele
-    grupa mica a colorat un sirag de prieteni, care apoi le-a decorat grupa
-    papusa “eu” a prins viata la grupa mare. Fiecare si-a colorat papusa dupa chipul sau, apoi le-am pus pe un bat construit dintr-o foaie de ziar. Copiii nu au asteptat mult si au inceput sa foloseasca papusile la joaca
-    cresa a fost plina de printi si printese cand am facut coronite frumoase, colorate pe care am lipit bucatele de autocolant
-    gradinarii si-au facut papusi din linguri de lemn, cu par, ochisori si le-au imbracat în rochii din autocolant, folosind un amestec de apa cu faina pe post de adeziv
-    pentru Sf. Martin albinutele si-au construit instrumente muzicale folosind orez, muesli si linte, iar gradinarii au construit gaste din linguri de plastic si farfurii de carton :) care au si zburat, purtate de imaginatia celor mici
-    grupa mare a confectionat globuri pentru bradul de Craciun, folosind pentru prima data tehnica “papier mache”

Mark si Dora sunt mereu prezenti la masuta cand ne punem manutele pricepute la treaba, chiar daca la inceput a fost mai greu.
Am inceput anul 2009 cu girafe, elefanti si pasarele si vrem sa continuam sa construim jucarii în fiecare saptamana :)
Toti piticutii sunt incantati de orele de “manute pricepute”. Albinutele isi aduc repede scaunele si se aseaza cuminti la masute cand intru în grupa. Grupa mica e deja asezata pe scaunele cand ajung la ei si sunt pregatiti de construit. Grupa mare intreaba mereu “azi vii la noi?” sau “cand facem ora cu tine?” si ma primesc în grupa cu ordine ca sa putem incepe activitatea cat mai repede.

Copiilor le place mult sa fie implicati intr-o activitate care are finalitate si în urma careia produc chiar ei, cu manutele lor pricepute, un obiect cu care mai apoi se pot juca.
Copilasii de la Cresa si Gradinita Heidi sunt foarte creativi si dornici de a face lucruri noi, asa ca ma bucur ca pot sa-i ajut cu idei si proiecte alese cu grija si pregatite de intreaga echipa a gradinitei pentru a ne atinge obiectivele: dezvoltarea indemanarii si imaginatiei, incurajarea copiilor sa îsi exprime liber creativitatea, lucrul cu o gama variata de materiale, confectionarea de jucarii pe care le putem construi si acasa, incurajarea parintilor în a continua lucrul manual si acasa.
Pentru anul 2009 ne propunem sa oferim copiilor alte nenumarate jucarii. Vom construi instrumente muzicale, vom picta, vom lipi, vom gati, adica ne vom pune manutele pricepute si creativitatea la treaba!"

Ii multumim pe aceasta cale Madalinei pentru tot ceea ce face cu copiii de la Heidi.

In februarie am invatat in paralel despre mijloace de transport si despre comunicare.
Invatarea mijloacelor de transport nu ne-a creat mari dificultati. Doar termenul german pentru „camion” ne-a cam dat de furca... Lastkraftwagen. Na, vedeti ce greu e! In schimb, cu „Hubschrauber-ul“, elicopterul, nu am avut probleme ;)
Cea mai interesanta experienta a fost vizita la Toyota Cluj. Ne-am suit, pe rand, in toate masinile din show-room: de la cea mica verde la cea mare rosie. Le-am „condus“ pe toate pana la mare si inapoi, am claxonat, le-am studiat. Apoi am mers la „spitalul de masini“, adica in service, unde i-am luat la rand pe nenea mecanici si le-am testat cunostintele: „Aia ce e?“, „La ce trebuie ulei?“, „De ce se opreste masina cand apesi pe pedala din mijloc?“, „Cum puneti geamul la loc?“, „Da’ de ce ati urcat masina aia asa sus?“. Cu multa rabdare si profesionalism, poate putin prea tehnic, am aflat raspunsuri la toate intrebarile noastre. Dupa niste desene animate si niste bomboane, am mai dat o tura prin masini si ne-am intors fericiti la gradinita. Le multumim celor de la Toyota Cluj pentru tot ;)

Cine ar fi crezut ca mijloacele de transport si comunicarea se leaga atat de bine?

Am invatat despre comunicare vizitand biblioteca Octavian Goga. Sectia pentru copii, desigur. Ne-a placut foarte mult! Am gasit acolo un...trenuleţ!!! Locomotiva era dotata cu sertare cu carti si jucarii, iar vagoanele puteau fi foarte bine folosite ca mese. Erau pline de carti care mai de care mai interesante si haioase. Baietii au gasit chiar si o enciclopedie a vehiculelor in care am admirat toate mijloacele de transport posibile şi imposibile. Ne-am jucat si cu puzzle-uri,  iar la sfarsit tantile dragute de acolo ne-au aratat ca ne putem uita chiar si la televizor. Ne-am uitat la desene animate cu Heidi, fetita muntilor. Asa ca le spunem la mami si tati sa ne faca permis de intrare.
Apoi am comunicat despre mijloacele de transport si nu numai la una dintre emisiunile grupei mari, difuzata in direct pe postul Heidi TV. Am improvizat un televizor din carton care ne-a alungat unora dintre noi timiditatea. Prezenta televizorului a fost un bun prilej sa comunicam, nu doar despre tema lunii, ci si sa ne cunoastem mai bine : am vorbit despre noi, despre preferintele noastre, ne-am prezentat jucariile...
Anca ne-a invatat si ea despre comunicare in activitatea „Despre mine si ceilalti”, iar apoi i-a ajutat si pe parinti sa inteleaga cat de importanta pentru noi este comunicarea emotiilor. Revenim cu detalii.

Miercurea trecuta, noi,  adica Albinutele, Pestisorii si Stelutele am fost foarte ocupati! Am avut mare bal mare! Mascat! Pentru ca e Fasching! Asta a fost si parola de la intrare în grupa Albinutelor, acolo unde s-a desfasurat evenimentul. Daca erai mascat si spuneai Fasching, ti se punea o stampiluta pe mana si erai admis la Bal. Albinuţele s-au simţit oarecum cotropite la început: erau prea multe personalitati in vizita (Spiderman-i, piraţi, prinţese, Power Ranger-i, fluturaşi şi multe altele). Apoi atmosfera s-a relaxat, odata ce am ajuns sa ne cunoastem mai bine. Ne-am urcat pe scena fiecare pentru a le prezenta celorlalti costumul. Bineinteles, unii am fost mai dezinvolti ca altii, unii s-au întors chiar si a doua oara pe scena pentru a ne spune ce uitasera prima data. Apoi am facut cateva jocuri-concurs unde Steluţele au fost cap de afis, restul fiind împartiti in învatacei si sustinatori. Oricum, am dansat mult si bine si ne-am simtit minunat!

Ne-am mai ocupat luna cu zile de nastere si petreceri, am facut fursecuri, ne-am folosit manutele pricepute, ne-am confectionat parasute, masini si barci si multe altele.

Asadar,  am avut un sfarsit de iarna plin, dar ne asteapta o luna mult mai frumoasa si mai plina de surprize: prima surpriza ne apartine - este martisorul confectionat cu manutele noastre pentru mamici.

 

Asa cum ati aflat din scrisoarea noastra de intentie, in luna februarie ne-am propus sa fim comunicativi si sa invatam despre mijloacele de transport.
Asadar, sa incepem cu comunicarea.
Cea scrisa. La inceputul lunii am trimis scrisori. Ne-am gandit sa fim originali, asa ca ne-am hotarat ca in loc sa scriem scrisorile, sa trimitem in plicuri barcute frumos colorate sau desene. Celor de la grupa de cresa ni s-a parut un pic cam greu cu pliatul hartiei, dar fetele ne-au fost un ajutor de nadejde ;) Pfiiiii! Ce ne-au mai placut! Fiecare am primit cate un plic, am pus “scrisorelele” in ele, am scris destinatarul si expeditorul, apoi am luat pe mami sau pe tati de mana si ’’Gata! La posta!”
Apoi am fost la biblioteca. Am vazut acolo o multime de carti, toate grupate cu atentie. O tanti de la biblioteca ne-a povestit despre carti si ne-a spus si o poveste. Ne-am facut fise de imprumut (cate una pe grupa) si am imprumutat carti, pe care apoi le-am citit la gradinita. Stim ca nu sunt cartile noastre, ca trebuie sa avem grija de ele si ca va trebui sa le ducem inapoi inainte de termenul stabilit. Am stiut sa fim cuminti si am vorbit incet pentru ca asa trebuie sa ne purtam intr-o biblioteca. Dupa ce am iesit de acolo, pentru ca ne plac foarte tare cartile si pentru ca trebuie sa ne obisnuim cu cumparaturile de carti, ne-am indreptat catre libraria ’’George Cosbuc’’. Oauuuu! Cate carti! Nici nu stiam la care sa ne mai uitam! Pana la urma, cu greu ne-am ales cate una, am cumparat-o si am pornit catre masina, ordonati in trenulet, mandri de achizitiile noastre. Sssst! Sa va zicem un secret! Toti oamenii care treceau pe strada ne-au placut si se minunau cand ne-au vazut cat de cuminti si dragalasi suntem! Sa nu mai ziceti la nimeni ;)
O alta zi frumoasa a fost atunci cand au venit doamnele de la ’’Lumea lui Dori’’ si ne-au spus povestea ’’Padurea prieteniei’’. Am invatat un cantecel frumos si ne-am distrat pe seama vulpii cu codita mov. Si trupa “Valiza cu teatru” ne-a vizitat in aceasta luna si ne-a incantat cu piesa “Pacala”.
Am invatat sa vorbim despre noi in fata unui public. Dupa ce am completat impreuna cu parintii albumele “Despre mine”, fiecare dintre noi (cei de la gradinita) s-a prezentat colegilor. Prima data ajutandu-se de album si aratandu-ne poze cu familia, cu desenele si cartile preferate etc, iar mai apoi in cadrul emisiunii prezentate de Raluca. Ne suiam pe scena improvizata si la microfonul improvizat raspundeam intrebarilor puse de catre Raluca si de catre colegi. Chiar daca primii dintre noi au fost mai timizi, ne-am dat repede seama ca n-avem de ce sa ne rusinam si ca a vorbi in fata unui public poate fi chiar distractiv. Am aflat despre preferintele tuturor in materie de culori, mancare, carti, excursii, si chiar despre culoarea camerei de-acasa sau marimea curtii.
La final de februarie: Suntem asi in comunicare!
 

In tot acest timp, am devenit si asi in mijloace de transport. Daca anul trecut ne-am concentrat pe elicoptere si trenuri, anul acesta ne-am indreptat atentia spre masini si autobuze, dupa cum urmeaza:
In 9 februarie, am pornit pe jos la plimbare pentru a observa mijloacele de locomotie. Am ajuns in statia RATB, am cumparat bilete si ne-am suit in autobuz. Ce distractie a fost! La prima statie am coborat, am mers pana intr-o intersectie, am vorbit despre semafor si ce inseamna o intersectie, am traversat pe culoarea verde a semaforului si ne-am intors la gradinita, observand in continuare biciclete, motociclete si alte mijloace de transport. Ajunsi la gradi, am rugat-o pe Frau Doina sa ne arate putin ce se afla sub capota masinii.
In 12 februarie, am aprofundat capitolul masini printr-o vizita la Tess Auto. Oauuuu! Ce masini frumoase am mai vazut si ce ne-am mai pozat in ele ;) Am apasat pe butoane, am incercat sa miscam volanele, ne-am plimbat in masinute micute pentru varsta noastra. Nici nu ne mai venea sa plecam de acolo. Am vazut si cum arata un motor si de unde se aprind farurile. Doamna Carstoloveanu Cristina ne-a facut o surpriza si ne-a dus undeva sus unde erau multe geamuri. De acolo puteam vedea service-ul auto si pe niste domni care reparau masini. Am inteles ca se cheama mecanici si ca sunt ca un fel de ’’doctori’’ pentru masini. Dupa atata agitatie am cam obosit, iar doamnele de acolo ne-au servit cu suc. Ce bine ne-a mai prins! Si uite asa s-a incheiat si cu vizita la Tess.
Le multumim tuturor celor de-acolo pentru tot ceea ce au facut pentru noi!

Am reusit in cele din urma sa finalizam si proiectul Sf Martin. Dupa ce am tot cautat copii care ar avea nevoie de ajutorul nostru, am gasit o gradinita in Lunca Calnicului. Am pornit de dimineata incarcati cu saci de haine si jucarii pe care am considerat de cuviinta sa le dam mai departe.
Am fost tare bine primiti, iar doamna directoare a gradinitei respective ne-a laudat si ne-a explicat cat de frumos este gestul nostru. Copiii de la gradinita din Lunca Calnicului ne-au cantat niste cantecele, apoi le-am cantat noi lor cantecele in limba germana. Apoi, fiecare dintre noi a dat cate un pachetel unui copil de-acolo. Initial, unii dintre noi n-au inteles de ce anume trebuie sa dam o jucarie fara sa primim una in schimb, dar dupa cateva plansete si explicatii, ne-am lasat cu totii convinsi ca ceea ce facem noi este laudabil.

Si-am mai rupt o fila din calendar...
 

Programa MEN: Mijloace de transport - Evaluare, Fasching, 1 Martie
Programa HEIDI: Comunicare

Am incheiat Mijloacele de transport cu o evaluare la care bineinteles ca ne-am descurcat minunat. Am continuat cu o tema despre vestimentatie si masti, tema incheiata cu Fasching. Dupa cum ne-am obisnuit, luna februarie inseamna si carnaval. Ne-am costumat, ne-am distrat si am castigat la tombola. Iar apoi, pentru ca se apropia 1 Martie, ziua martisorului, ne-am pus imaginatia la treaba si am confectionat cele mai frumoase martisoare pentru mamici, bunici, matusici s.a. Suntem convinsi ca martisoarele noastre au fost cele mai apreciate deoarece am pus mult suflet in realizarea lor. Iar cei din grupa mica s-au apucat deja sa lucreze la surpriza mamicilor de 8 Martie.

Am fi putut mima cele ce urmeaza. Sau am fi putut sa vi le prezentam intr-o emisiune televizata. Sau poate ar fi trebuit sa va trimitem tuturor scrisori. Puteam sa scriem o carte sau sa jucam o piesa de teatru. Am fi putut sa vi le comunicam in toate aceste feluri. Pentru ca am dedicat luna februarie COMUNICARII. Adica, am vorbit la televizor, am vizionat piese de teatru, spectacole de lectura, am discutat despre emotii, am invatat despre carti si scrisori. Ne-am largit campul de intelegere a lumii din jur, a trairilor celorlalti si a importantei comunicarii.

Am vorbit despre noi, despre preferintele noastre. La televizor. Fiecare dintre noi a avut pentru cateva minute propria emisiune, o emisiune despre sine. Chiar si cei mai curajosi dintre noi au avut la inceput emotii in fata camerei de filmat si a unui auditoriu foarte atent si putin critic. Dupa cateva antrenamente, ne-am dat seama ca nu este asa mare filozofie, asa ca pe final de luna stiam sa ne prezentam emisiunea foarte fluent si plini de elan.

Am vizitat Biblioteca si Libraria. La biblioteca am aflat ca aici putem doar imprumuta carti, nu si cumpara. Dar pentru ca cumparatul de carti este un obicei foarte sanatos, pe care trebuie sa-l invatam de mici, am fost si la librarie. Am dat iama in libraria „George Cosbuc” si ne-am cumparat fiecare cate o carte sau chiar doua.

Am vizionat si o gramada de piese de teatru: ”Pacala”, „Regatul fermecat” si spectacolul-lectura „Padurea prieteniei”.
       
Am mai aflat ca scrisorile reprezinta un alt mijloc de comunicare. Astfel ca „ne-am scris” scrisori unul altuia. Am aflat ce inseamna destinatar si expeditor, am invatat despre timbre si despre cutii postale, iar apoi am mers la Posta sa expediem scrisorile. Colegii din grupele mica si mare au scris scrisorile la gradi, dar din motive obiective nu le-au expediat, sarcina aceasta revenindu-le parintilor, care impreuna cu copiii au facut un drum la posta pentru a expedia minunatele scrisori.
Am invatat despre emotii. Chiar daca la inceput am crezut ca emotiile le avem cand vorbim la TV sau cand ne e frica de ceva, am invatat cu Raluca ca emotiile sunt bucuria, tristetea, furia... Am invatat despre ele si am invatat sa le comunicam.
Andreea, educatoare grupa mare: “S-a observat la grupa o schimbare clara in felul in care copiii isi accepta micile greseli si in felul in care se rezolva conflicte - sunt si se simt mai liberi sa rezolve verbal conflictele. Inca se mai aude « azi nu mai esti prietenul meu/ prietena me», dar nu la fel de des ca inainte”.

Fara o legatura cu temele lunare, am finalizat proiectul initiat anul trecut in noiembrie, de Sf.Martin. Astfel o parte din lucrurile aduse de copii au fost donate unei familli cu probleme din Brasov (mama a murit lasand in urma 4 copii cu varste cuprinse intre 4 si 9 ani). Copiii au petrecut o zi la noi la gradi: ne-am jucat, am vizionat o piesa de teatru, iar apoi au primit cadouri (haine si jucarii) de la noi toti. S-au simtit foarte bine si au fost tare  incantati de felul in care ne-am distrat. Cealalte lucruri au fost trimise prin colegii nostri de la Gradi Heidi de pe Str Pictor Luchian la o gradinita din Lunca Calnicului.

Multumim bunicului lui Stefan pentru ca ne-a asigurat transportul la Posta si mamei lui Stefan si bunicii Alexiei pentru ca ne-au insotit la Posta.
De asemenea, multumim mamei Teodorei pentru implicare in proiectul Sf Martin.     
 

Aceasta poveste, chiar daca are legatura cu mijloacele de transport, nu este pentru copii, ci pentru parinti. Morala ei se aplica mai mult sau mai putin si in legatura dvs cu Heidi :)

A fost odata ca niciodata un sofer de autobuz. Conducea in fiecare zi acelasi autobuz, pe acelasi traseu. Saracul sofer nu era nici prea inalt nici prea bine facut (pentru ca nu mancase spanac la gradinita :)). Intr-o zi s-a urcat in autobuz un barbat foarte inalt si foarte puternic, care a zis: “Big John nu plateste bilet”. Apoi s-a dus si s-a asezat pe un scaun. Soferul nostru s-a enervat putin, dar s-a gandit ca nu are sens sa se ia la harta cu ditamai omul. A doua zi, in aceeasi statie, Big John s-a urcat din nou in autobuz, iar povestea s-a repetat: a zis ca nu plateste bilet, dupa care s-a asezat. Dupa inca cateva zile in care s-a intamplat acelasi lucru, in care nu a putut manca sau dormi de suparare, soferul s-a gandit ca trebuie neaparat sa ia masuri, motiv pentru care s-a apucat de mancat spanac si facut sport. Dupa luni in sir de facut tot felul de antrenamente de box, karate, tae bo si altele, soferul si-a luat inima in dinti si s-a hotarat sa-l infrunte pe Big John. Intr-o dimineata, cand Big John a spus ca nu plateste bilet, soferul s-a ridicat nervos in picioare si l-a intrebat: “Pot sa stiu de ce anume Big John nu plateste bilet???”. Big John i-a replicat calm: “Pentru ca Big John are abonament”.

MORALA: Inainte sa va chinuiti sa rezolvati o problema, asigurati-va ca ea exista!

IANUARIE:
Programa MEN: Jocuri de iarna, Evaluare – Iarna, Mijloace de transport.
Programa Heidi: Bunele maniere     

Cum am invatat aceste lucruri la Gradi Heidi?
Pai... partea teoretica am facut-o la gradi “ca la carte”, iar partea practica, dupa cum urmeaza:
Jocurile de iarna
Imediat dupa vacanta de iarna ne-am intalnit cu totii intr-o zi fireasca de gradi si-am plecat cu saniuta sau fara, cu parinti sau fara, la Dobarlau. Desi previziunile meteo nu au fost tocmai incurajatoare, am avut parte de o zi frumoasa ca de vara, dar cu zapada :) Ne-am dat cu sania, cu bobul, cu discul, ne-am batut cu bulgari de zapada... In felul acesta, am verificat si aplicat cunostintele noastre in legatura cu « jocurile copiilor iarna » si...  Ghiciti ce-am descoperit!? Oricand putem inventa un joc frumos... de iarna :)
In plus, ne vom aduce aminte mereu cu drag de iesirea minunata pe care am facut-o.
Mijloace de transport terestru
Am invatat despre masini, trenuri, tractoare, cisterne, buldozere si toate cele.
Nu le-am luat la rand pe toate, dar am “aprofundat” autovehicolele si trenul. Cum?
Am fost la gara. Nu la gara de calatori ci in Triaj, la trenurile de marfa.
Am vizitat “biroul de miscare”, unde am vazut panoul de comanda al trenurilor.
“Oaaaaaaa. Cu ce megem? Cu ce megem ? Megem cu tenu? Megem si cu ocomotiva? “, intrebau piticii de la grupa mica extaziati.
Da, ne-am plimbat cu locomotiva, ne-am plimbat si cu vagonul de serviciu, iar “nenea mecanicu’ de ocomotiva” ne-a lasat sa “cacsonam, sa tragem de malete si sa punem fana”. La final, am votat: mai venim la gara ca ne-a placut tare mult.
Apoi au urmat masinile.
Grupa mijlocie impreuna cu cei mai “mari” din grupa mica am fost la Tess Auto.
Am vazut masini si motociclete, ne-am urcat in ele, ne-am pozat, le-am testat, dupa care am vizitat service-ul – locul in care se repara masinile. Un “nene mecanic” cu o rabdare de fier ne-a raspuns la toate intrebarile de genul: “Ce e in borcanul acela? E suc?”, borcanul fiind recipientul cu lichid de parbriz; sau “Ce e in cutia aia? Dar nu o desfaci?”, cutia fiind motorul. Si am mai pus multe alte intrebari la care nenea mecanicu’ nici nu mai stia cum sa mai raspunda. Fascinanta experienta.
Noi, cei din grupa mare, am fost invitati de colegul nostru, David, la Top Auto Grup, unde am vazut o sumedenie de lucruri interesante. Cine s-ar fi gandit ca exista masinarii care sa aiba atata putere incat sa ridice o masina pentru ca mecanicul sa poata sta linistit in picioare si sa repare defectiunea? Si ce frica ne-a fost cand am trecut pe sub cabina rabatata a tirului aflat in service… “Stati linistiti!”, spuneau responsabilii de la atelier, “nu are ce sa vi se intample”. Si stiau ei ce stiau… fiecare cu meseria lui, nu? Am vazut masini accidentate usor si masini destul de avariate (Astea sigur au mers prea repede!). Am vazut cum se pastreaza vopseaua si am fi intrat si in camera unde se vopsesc masinile daca nu se lucra deja in ea. Peste tot doar ooooo si iiii si ooaaaaaaa… Daca am fi avut bani la noi, am fi cumparat masina aceea decapotabila sau Harley Davidson-ul pe care l-am calarit cu totii. Dar oricum n-am plecat cu mana goala ci am primit cate o masinuta si un yo-yo ca amintire. Cel mai important insa este ca ne-am dat seama cum fuctioneaza o masina, cat de utila este meseria de mecanic si cat de important si minunat este faptul ca exista cineva care poate face ca orice masina stricata sa functioneze din nou.

Milioane de multumiri:
lui Sorin Ursu si celor de la gara Triaj
mamei Alexiei Carstoloveanu si celor de la Tess Auto
parintilor lui David Sava si celor de la Top Auto Grup


Suntem siguri ca ati observat acasa cat de manierati suntem mai nou. Sa va spunem si de ce:
Am invatat sa mancam frumos, cu toate tacamurile, servetele etc. Am experimentat saptamanal la gradi, apoi am luat masa la restaurant.
Am invatat sa fim gazde si musafiri. Ne-am vizitat prin gradinita si ne-am luat rolurile foarte in serios: am pregatit locul pentru vizita, l-am aranjat, am pregatit fursecuri sau am pregatit “cadouri” si am pornit in vizita.
Ne-am daruit flori. Baietii fetelor, bineinteles.
Am fost la cinematograf si ne-am purtat exemplar.
Concluzia: puteti sa ne duceti oriunde fara nici cea mai mica emotie caci ne vom purta exemplar.

http://picasaweb.google.com/heidi.carierei

Probabil ca multe persoane se intreaba ce pot face cei mai mici dintre licurici (1-2 ani) la cresa, in afara de a se juca toata ziua. Tin sa precizez ca joaca noastra este foarte constructiva si nu lasam nimic la voia intamplarii. De exemplu, printre activitatile noastre zilnice se numara pictura. Cu mandrie si entuziasm pot sa declar ca de muuuuult nu mai avem nevoie de "ajutorul" sortuletelor pentru a reusi sa cream opere de arta desavarsite fara se ne murdarim hainele (in mod intentionat) :D. Deja intelegem ca singurul loc pe care avem voie sa punem pensula este foaia de hartie. O alta activitate foarte iubita este desenul. Multi dintre noi deja stiu sa tina corect in manuta creionul sau carioca si trecute sunt zilele cand  desenam unul pe fata altuia sau incercam gustul ustensilelor de desenat. Pentru a ne dezvolta si mai mult dexteritatea avem activitatile de lipit; am reusit sa trecem de la banda dublu-adeziva si lipiciul clasic pentru hartie, la aracet (aplicat cu grija de Ale si Vivi, bineinteles). Contrar ingrijorarii initiale, nici un strop de lipici sau aracet nu a fost ingerat, licuricii intelegand imediat scopul pentru care il folosim. Alte lucruri care ne fac placere sunt joaca la masa cu nisip (faina de porumb), joaca cu baloanele, cantatul si dansatul si bineinteles iesitul in curte cu tot ceea ce implica el: alergat, leagane si tobogan, groapa de nisip si tipatul in gura mare :). Si pentru ca nici o cresa nu este completa fara jucarii adecvate varstei, la grupa licuricilor se gaseste o varietate de "unelte ale bunei dispozitii", ele fiind selectate pe spranceana ca sa ne ajute in dezvoltare. Astfel, avem jucarii care ne stimuleaza simturile (cele cu sunete si lumini), dexteritatea si motricitatea fina (cele cu butoane si cheite), jocul simbolic si de rol (recipiente, esarfe, telefoane de jucarie, papusi etc) si bineinteles animale de plus pentru a invata despre denumirea lor si onomatopeea caracteristica (sunt de asemenea foarte utile cand facem nani ;) ).
In concluzie, noi cei de la grupa licuricilor suntem cei mai dornici sa invatam despre noi insine si despre lume, insa nu stim asta inca... totul este o joaca pentru noi.

Postat de Ale
 

Am inceput luna dedicata bunelor maniere cu intrebarea Adinei: “Copii, ce stiti despre bune maniere?” si raspunsul lui Tudor “Eu n-am fost niciodata acolo”.
Asa ca... ne-am dus “acolo”:

Am mancat mai frumos si mai civilizat si am folosit mai des cutitele. La grupa mica, Ildi ne-a adus farfurii mari de supa sa le probam si pe acelea (nu doar bolurile). Parca sunt cam mari.

Am invatat sa salutam frumos – toate categoriile de saluturi :)

Ne-am vizitat. Baietii de la grupa mare au fost in vizita la grupa mica, iar baietii din grupa mica (si Dora, ca nu s-a putut dezlipi de Ildi) le-au vizitat pe fetele din grupa mare. Ca gazde ne-am comportat ireprosabil: am facut ordine in grupa, am aranjat scaune si masute, am pregatit fursecuri pentru musafiri... Iar ca musafiri, asemenea. Cei din grupa mare am confectionat flori pe care sa le daruim fetelor din grupa mica, iar cei din grupa mica am cumparat flori superbe pe care le-am daruit feleor din grupa mare. Nu ne asteptam, dar baietii din grupa mare pe cat sunt de dezghetati in mod normal pe atat au fost de sfiosi in vizita :). In schimb, primitul florilor a fost o placere :o)

Am invatat cu Anca sa ne facem unii altora complimente...

Concluzia: am fost “acolo”, ne-a placut, am invins – suntem manierati!

In paralel cu bunele maniere, am invatat despre zi si noapte, despre Pamant si Cosmos, despre continente.
Planetele si intreg sistemul solar ne-au fascinat, iar faptul ca Pamantul este rotund si nu patrat (cum au crezut multi dintre noi) a fost o descoperire de care ne-am bucurat mai tare ca si Columb. Ne-am tot minunat de cele aflate, iar noi cei de la grupa mare nu ne-am mai saturat de povestile Adinei despre tot ceea ce ne inconjoara. A fost mai frumos ca orice poveste.
Iar despre continente am invatat care sunt ele si ce le este specific.

La finalul lunii, nu mai stiam care sunt continente si care sunt complimente... Ce... Europa nu este un compliment? 

Cum am zis, am continuat cu bunele maniere.
Baietii au adus flori si le-au daruit fetelor. Tuturor fetelor... de la mici la mari. Am incercat sa le daruim "ca la carte", dar ne-am emotionat prea tare si am uitat cum trebuie: cu codita in jos, in sus, in lateral??? Cu toate acestea...  a fost o placere... de ambele parti.
“Cireasa de pe tortul” bunelor maniere a fost vizionarea de film la cinema, urmata de masa la restaurant. Da, am fost la cinematograf. Stiam cum e la teatru, dar majoritatea dintre noi nu a mai fost niciodata la cinema. Am fost tare manierati, iar Tom si Jerry ne-au placut de numa’. Dupa film, am luat masa in oras, la Restaurant « Casa Bistriteana ». Totul a fost planificat din timp, motiv pentru care mesele erau aranjate asa cum invataseram la gradi: fata de masa, tacamuri in ordinea fireasca, pahare, servetele... Tot tacamul! Chiar daca ne-am chinuit un pic cu cutitele si ajunsul la masa (a trebuit sa stam in genunchi), mancarea a fost delicioasa, iar experienta una de neuitat.
Iar ca rasplata la final de luna, am decalat un pic traditia si am sarbatorit Fasching-ul in ultima zi din ianuarie. Dinozauri, printese, Spiderman si necuvantatoare :), ce mai... toate personajele de basm au fost prezente la Fasching-ul nostru...
Le multumim parintilor pentru tot efortul depus in a fi alaturi de noi in toate aceste activitati.

Am inceput anul 2009 cu mult elan si o rezolutie noua.
Unul din punctele de pe rezolutie este ca fiecare luna o vom dedica unei valori pe care vrem sa o transmitem copiilor.
In luna ianuarie invatam despre bune maniere: despre salut, despre regulile de comportament la masa, despre comportamentul in societate, despre cadouri, punctualitate si multe altele.

Despre comportamentul in societate: ne-am gandit ca o iesire la teatru ar fi mai mult decat bine-venita. Asadar, miercuri, zi de teatru pentru copii la Opera Brasov, am fost la „Capra cu trei iezi”. Cum avem deja „antrenament” la mersul la teatru, am stiut foarte bine sa ne comportam manierat. Partea interesanta la piesa de teatru este ca actorii ne-au lasat pe noi sa alegem finalul piesei. Ne-au dat de ales intre a-i taia burta lupului pentru a scoate iezii si a-l lasa pe lup in foc. Cum amandoua variante ni s-au parut un pic cam agresive, am hotarat: scoatem iezii, dar avem grija si de lup. Zis si facut. Scenaristi grozavi cum suntem, am convins actorii ca ideea noastra este cea mai buna, asa ca finalul piesei a fost unul vesel, in care lupul, cu coada intre picioare (si la propriu si la figurat), a venit alaturi de celelalte personaje la aplaudat. Si pentru ca ne-a placut foarte tare piesa, i-am aplaudat de numa’ numa’. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea cu mersul la teatru.

Despre comportamentul la masa: am invatat ca la restaurant se mananca pe fata de masa, cu mai multe feluri de tacamuri, toate cele... stiti voi. Dar la Heidi nu exista teorie fara practica, asa ca joi si vineri masa de pranz am gasit-o aranjata ca la restaurant. Am mancat cu foarte multa grija ca sa nu dam mancare pe fata de masa (mai ales piticii de la cresa), ne-am sters delicat cu servetele, am folosit cutite... Ce mai, niste manierati!

Am invatat si despre cat de greu este sa fii gazda, dar si musafir. Am impartit gradinita (si cresa) in gazde si musafiri si am inceput sa ne facem vizite unii altora. Gazdele pregateau salile de grupa pentru a primi musafiri, iar musafirii pregateau cadouri pentru a merge in vizita :) Si ne-a placut la nebunie.

Stim ca ni se mai pregatesc niste surprize, dar de-abia le asteptam caci pana acum bunele maniere ni se potrivesc de minune...
 

Saptamana trecuta, vineri, am onorat invitatia facuta de Alexia C si familia ei la casa lor de vacanta din Dobarlau.
Imediat dupa micul dejun, super-dotati cu manusi, fulare, caciuli, plus o pereche de strampi si sosete de schimb, am pornit spre Dobarlau. Drumul a decurs foarte bine si in aproximativ 40 de minute am ajuns la destinatie.
Am intrat in casa, ne-am dezbracat si am dat iama in jucariile Alexiei, foarte interesante si foarte multe de altfel. Alexia s-a purtat ireprosabil si ne-a lasat sa ne jucam cu absolut toate jucariile ei. Am fost serviti cu eugenii si ceai preparat de bunicile Alexiei (Ani si Florentina, care au fost foarte dragute si rabdatoare cu noi).
Cu forte proaspete, ne-am  echipat si am iesit la sanius. Ne-am dat cu saniutele, cu farasele, cu bobul si cu sacul, am alunecat pe derdelus in toate formele posibile si imposibile. Mai cadeam, ne ridicam, iar cadeam, cu sania ne dadeam. Mihaela (mama Medei) ne-a facut poze, Marius ne-a filmat, Stefan l-a secondat, Andreea si Cristina cu sania s-au dat. Bunica lui Mihnea impreuna cu Frau Mariana ne-au ajutat cu saniutele. Tot locul rasuna de chiotele noastre de bucurie si ne doream ca timpul sa stea in loc. Chiar daca erau -10˚C, am avut noroc de soare si adrenalina, deci nu a fost chiar asa de frig. A fost nemaipomenit.
Dar a venit si timpul sa mergem in casa deoarece trebuia sa servim masa de pranz. Ajunsi in casa am fost dezbracati, schimbati, uscati si apoi pusi la masa. Am servit masa in strampi, am mancat tot, am baut ceai, am fost cuminti, asa ca am primit si ciocolata Kinder.
Dupa masa am vrut sa mai iesim la sanius, dar deoarece nu mai aveam haine de schimb am fost nevoiti sa alegem o activitate indoor. Asa ca Ani ne-a invitat la film: am mancat floricele si am vizionat “Veronica”.
Si cum timpul a trecut foarte repede a venit ora plecarii. Pe drumul de intoarcere unii am adormit, altii se intrebau cand o sa mai mergem la "Dorbalau".
In concluzie, a fost o iesire foarte reusita, o experienta minunata, pe care nu ne-am supara sa o repetam :o)

Inca o data mii de multumiri Alexiei C si familiei ei, dar si persoanelor care ne-au ajutat cu transportul si supravegherea copiilor.
 

De data asta ne putem lăuda nu numai cu ce au învăţat cei mici, dar şi cu ce au învăţat cei mari! Asta deoarece incepand de anul trecut, cursul de dezvoltare socio-emoţională pentru pitici este dublat de unul pentru cei mari, adică pentru părinţi (bunici şi alţi oameni mari care au grijă de pitici). O dată la două luni, aceştia vin şi ei la grădi, să înveţe despre copiii cuminţi. Aşa că dacă la grădi am stabilit nişte reguli şi responsabilităţi ale grupelor, la întâlnirea „Despre copiii cuminţi” am povestit cu cei mari despre cum pot face acest lucru şi acasă. Aşadar, tema cea mare a primelor luni de grădi e cum îi încurajăm pe copii să fie responsabili. Avem convingerea că nu e niciodată prea devreme să le cerem celor mici să respecte reguli şi să contribuie la sarcinile gospodăreşti. Mai ales că la această vârsta o fac de multe ori cu plăcere!

Iată pe scurt ce am făcut la grădi:
Regulile grupei. Acestea ne ajută să învăţăm şi să ne jucăm mai liniştiţi. Am stabilit împreună cu copiii de ce nu e bine să vorbim tare (în cuvintele lor: „pentru că ne dor urechile”, „pentru că nu trebuie să se audă până în pădure ce vorbim!”), şi prin urmare prima regulă e să Vorbim încet. Avem şi un semnal al nostru, prin care cei mari ne atrag atenţia atunci când vorbim prea tare şi e cazul să facem mai multă linişte: se stinge lumina, noi ridicăm pe rând câte o mână ca să arătăm că am înţeles „mesajul”, ni se reaminteşte că e bine să vorbim mai încet. Apoi continuăm să ne jucăm fără să facem gălăgie.
Am căzut de acord şi că nu e bine să fugim în interior („Putem să călcăm pe o maşină şi să cădem pe spate”, putem să cădem şi să ne lovim”). Prin urmare, a doua regulă e aceea că „Mergem încet în interior (fugim când suntem afară)”.
A treia regulă a grupei noastre se leagă de jucării. Pentru că trebuie să avem grijă de ele, e foarte important să facem ordine, să le punem la loc. De aici şi regula „Punem jucăriile la loc”. Partea frumoasă e că după ce am demonstrat o săptămână că ştim să avem grijă de jucării, am primit nişte mega-super-jucării cu care să ne jucăm – un set de trenuri cu multe, multe piese, o păpuşă care ne invită cântând să ne bem ceaiul şi un bebe care are de toate (inclusiv văniţă în care să îi facă baie!).

Responsabilităţile grupei. Avem 9 responsabilităţi, pe care copiii le schimbă zilnic prin rotaţie. Doi copii ajută la servirea mesei, doi copii ajută la împărţirea materialelor didactice necesare pentru activităţi, un copil e locomotiva (un rol veşnic disputat – cine e primul la trenuleţ), un copil ajută la împărţirea recompenselor în grupă, unul este un soi de rezervă, înlocuieşte pe cine lipseşte şi în fine, unul dintre pitici are zi liberă. Cei mici sunt foarte încântaţi să ne ajute în felul acesta, să ne demonstreze că sunt de fapt ...copii mari!

Am povestit cu alte ocazii (ascultând poveştile cu tâlc, sau vizionând mini-teatru de păpuşi) despre prietenie, despre ce fac prietenii (se ajută între ei, se salută, îşi cer iertare unul altuia, etc.), despre ce facem atunci când vrem să ne jucăm cu cineva (cum putem să îi spunem asta, sau să îi oferim o jucărie sau o idee pentru joc) şi despre noi înşine. Acum lucrăm la „Albumul despre mine” un album despre noi înşine pe care îl completăm împreună cu părinţii şi îl vom povesti celorlalţi. Săptămâna viitoare vă scriem mai multe despre asta. 

La întâlnirea cu părinţii grupelor de grădi am discutat despre cum le spunem copiilor ce dorim să facă, cum îi facem să fie „ascultători” (responsabili, să respecte reguli). Pentru că una e să le spunem să fie „cuminţi”, alta să le spunem exact ce vrem să facă (de exemplu să vorbească mai încet, să pună maşinuţele pe raftul de jucării). Una e să le dăm copiilor un „preaviz” înainte de a le cere ceva (peste 5 minute va trebui să aduni jucăriile), alta e să le cerem să lase tot din mâna şi să facă ceea ce le cerem (treci la masă). Una e să vorbim copiilor după ce le-am obţinut atenţia (atingându-i pe umăr, cerându-le să ne privească), alta e să vorbim, iar ei să fie atenţi la altceva, fără să audă sau înţeleagă ceea ce le spunem (de exemplu când le strigăm din altă cameră să vină să se îmbrace, iar ei sunt prea ocupaţi jucându-se, pentru a ne auzi). Mici secrete, mari efecte!

Am avut ocazia să povestim şi cu părinţii piticilor cei mai pitici – ai Albinuţelor (adică grupa mare de creşă) şi ai Licuricilor (grupa mică de creşă). Am povestit cu aceştia despre...cum îşi dezvoltă cei mici auto-controlul, despre cum e normal şi binevenit ca aceştia să spună „nu!”, să aibă chiar şi crize de furie. Cu alte cuvinte le-am luat celor mici apărarea. Asta deoarece...aşa sunt ei, aşa e bine să fie! Ni se pare benefic să încerci să îţi manifeşti autonoma odată ce îţi dai seama că o ai şi să testezi de cât mai multe ori limitele pe care ţi le impun cei mari (pentru a afla şi a te convinge care sunt). Şi e de asemenea normal să îţi verşi toată supărarea în moduri spectaculoase, atâta timp cât nu poţi altfel (deoarece dezvoltarea auto-controlului e doar la început, auto-controlul e la stadiul de bebeluş, am putea spune!).

Următoarele întâlniri Despre copiii cuminţi vor avea loc anul acesta! Până atunci, cu mic cu mare, suntem cuminţi (în felul nostru) şi învăţăm în fiecare clipă despre noi şi despre ceilalţi.
 

Articol postat de Anca, psihopedagog Heidi

Vineri, 5 decembrie, a fost o zi super-plina pentru gradinarii Heidi, mai ales pentru cei din grupa mare. Ne-am inceput ziua - dupa micul dejun, bineinteles - cu o vizita la o fabrica de dulciuri. Am ajuns la locul cu pricina si dupa ce ne-am distrat bine unii pe seama celorlati din cauza echipamentului primit (halate albe pentru Adina si Daiana si niste chestii tare dubioase de pus in cap), am pornit in inspectarea fabricii. Am inceput cu o linie de facut bomboane trase in ciocolata. Niste tanti aranjau bomboanele pe o banda, bomboanele treceau apoi prin ciocolata fierbinte, se raceau si veneau incet pe banda spre noi :-). Am fost serviti cu bomboane din niste cutii, dar, pe furis, mai luam cate una-doua direct de pe banda rulanta ca erau mai bune si mai proaspete... Am ajuns apoi la niste masini care impachetau ursuleti gumati. Ursuletii curgeau rauri-rauri, picau in niste sertarase, erau apoi transportati printr-un tub inalt cazand direct in pungile fabricate de aceeasi masinarie. Bineinteles ca am fost serviti si cu ursuleti proaspeti, mult mai gustosi decat cei care se odihnesc ceva timp prin magazine. Dupa ce am terminat si cu ursuletii, i-am colindat pe cei de la fabrica, iar ca rasplata am primit pachete cu dulciuri pe care Mos Nicolae le lasase la fabrica pentru noi. Ne-am intors voiosi la gradi, unde i-am servit si pe colegii nostri cu ursuleti proaspeti :-).

A urmat pranzul, somnul, iar cand ne-am trezit ne-am reapucat de confectionat felicitari pentru opera noastra de caritate. Revenim cu detalii.

Iar mai apoi am pornit la fel de voiosi spre Polus Center, la concertul de colinde. Ne-am suparat un pic pe organizatori ca nu au respectat planificarea si ca nu mergeau toate microfoanele, dar ne-am vazut de colinde, ne-am obisnuit cu scena si multimea si ne-am antrenat pentru marele eveniment - Serbarea Heidi de Craciun.

Ingerasii de la grupa mica au fost exceptionali, iar Mos Nicolae ne-a adus cadouri pentru a doua oara pe ziua de vineri.

Le multumim celor de la Perfetti van Melle pentru amabilitate si mamei Ancai pentru aranjament.

Dupa reintroducerea in ale gradinitei si o scurta evaluare a cunostintelor de anul trecut, i-am dedicat tot timpul nostru anotimpului toamna. Am invatat despre Doamna Toamna: cum este ea, ce stie sa faca, cum este vremea toamna, ce fructe si legume mancam toamna, ce flori mirosim toamna... Am invatat poezii si am cantat despre ea, am desenat-o si am pictat-o. Am iesit afara la cules de struguri, nuci si frunze. Am lipit frunze, flori, legume si fructe. Dupa care... Doamna Toamna a plecat.
Apoi, am sarbatorit impreuna cu colegii mai mari “Laternenfest”. Chiar daca nu am stiut asa multe cantece ca ei, ne-am chinuit sa facem felinare, covrigi si sa ne plimbam in jurul gradinitei cu felinarele aprinse :) Asadar l-am serbat cum se cuvine pe Sfantul Martin.   
Iar saptamana aceasta am invatat despre Brasov. Si cum altfel sa invatam despre un oras, daca nu vizitandu-l. Dar pentru ca inca suntem micuti, l-am vizitat din microbuz. Am vazut Biserica Neagra, am vizitat Scheiul si Poarta Schei, am povestit despre Strada Sforii si am “aprofundat” Jucarioteca.
Si pentru ca la Brasov a nins, cred ca putem incepe studiul Doamnei Ierni... Vom reveni cu povesti despre dansa :)
 

Au trecut aproape 3 luni de cand am inceput gradinita. Am fost atat de ocupati incat nu am apucat sa va povestim ce am mai facut.
Pai sa vedem:
    In septembrie am vorbit despre familii. Ne-am cunoscut mai bine, ne-am cunoscut unii altora familiile. Si pentru ca toti avem, daca nu bunici macar strabunici care traiesc sau au trait la tara, ne-am gandit sa vizitam Muzeul Satului. Asa ca, intr-o zi minunata de toamna ne-am pornit sa vizitam muzeul. Am alergat din casa-n casa, am zburdat pe dealuri, am mirosit capitele de fan, am vazut cel mai mare acoperis din lume :) , am vizitat biserica de lemn si am cules cateva castane. Obisnuiti fiind cu alta idee de muzeu, unii dintre noi la sfarsitul vizitei inca se intrebau daca totusi nu vizitam muzeul :) ...
    Am continuat cu toamna. Si unde sa observi cel mai bine toamna, daca nu in natura? Motiv pentru care am pornit din nou in vizita, de data asta la Gradina Botanica. Cel mai tare ne-a placut sa culegem frunze, conuri, castane; am gasit chiar si niste alune de padure. Le-am dus la gradi si-am facut un cos de toamna demn de invidiat.
    La capitolul Meserii, am pus in practica urmatoarele: meseria de medic (mama Marei ne-a adus la gradi fase si bandaje si ne-a aratat tot ce face un medic la spital) si pe cea de lucrator intr-un atelier de mase plastice. Am vizitat atelierul parintilor Antoniei si am inteles cum din niste bilute mici de plastic de mai multe culori poti face lucruri mari de plastic de-o singura culoare. Fascinanta tehnologie... 
Le multumim parintilor pentru ajutor.
    A urmat Sfantul Martin. Pe care l-am serbat cum se cuvine. Am facut covrigi, am confectionat felinare, am pregatit o sceneta. I-am chemat pe parinti la gradi, i-am invatat sa-si faca si ei felinare si am pornit in alai spre parc. Am cantat cantecele pe drum, iar cand am ajuns in parc le-am povestit parintilor (impreuna cu mica sceneta) despre faptele Sfantului Martin. Apoi am impartit covrigii si am baut ceaiul cald.
    Si in tot acest timp ne-am vazut si de cursurile saptamanale. In fiecare Luni, Iulia vine si ne citeste cele mai frumoase povesti; in fiecare Marti, Evelyn ne invata sa dansam; in fiecare Miercuri, Madalina impreuna cu manutele noastre pricepute ne face fel de fel de activitati (ne-am stampilat sortuletele, am facut papusi din linguri de lemn, gaste si multe altele); si in fiecare Vineri, Anca ne invata despre reguli, responsabilitati si despre cum sa ne purtam unii cu ceilalti.

Suntem ocupati tare de tot, nu-i asa? Fugim sa invatam cate ceva despre tara si orasul in care locuim. Ne vom intoarce cu povesti...
 

Grupa mare a invatat dimensiunile (lat ingust) la activitate matematica. Si ca sa avem o reprezentare mai clara, am vizitat Strada Sforii (cea mai ingusta strada din Europa). Unii copii si-au adus masinutele de jucarie acestea fiind singurele mijloace de transport care incap pe aceasta strada. Am vazut atunci ca exista lucruri mai inguste decat ar trebui sa fie. Am inteles imediat ce inseamna ingust… si ce insemana lat (strada pe care am fost pana am ajuns la Strada Sforii). Copiii au mai aflat ca Strada Sforii este un punct turistic si ca multa lume vine de departe ca sa viziteze aceasta strada. Am stiut sa mergem frumos pe trotuar, in rand si nu am facut nici galagie prea mare... doar asa cum fac copiii cuminti. Am continuat  cu o plimbare pe Strada Republicii, strada pe care nu circula nicio masina chiar daca este lata. In sfarit, am ajuns si in parcul copiilor unde ne-am dat pe leagan, am escaladat peretii de catarare, ne-am jucat in casutele pentru copii. Si, sa nu uitam scopul calatoriei: parcul nu este nici lat, nici ingust… dar este cu siguranta maaaaaaaaaaaaaareeeee.

Postat de Andreea (Grosse Gruppe)

A trecut vacanta si am inceput din nou gradinita. Noul an gradinitar a inceput cu mici schimbari: Andreea a preluat grupa mare, Cristina grupa mijlocie, iar Mihaela si Simona grupa mica.
Desi au trecut doar doua luni si un pic, am facut deja o multime de lucruri interesante. O sa mentionam cateva dintre ele.
Am fost in vizita la Pompieri cu ocazia "Zilei Portilor Deschise". Am vizitat cam tot ce era de vizitat in interiorul unitatii, ne-am urcat in masinile de pompieri (interventie, descarcerare, ambulanta), am asistat la un exercitiu de descarcerare si de stingere a incendiilor si am participat la un concurs de tras cu furtunul de apa la tinta. A castigat Daniela. Cata precizie!
Am studiat legumele si fructele de toamna. Fiecare copil a fost responsabil cu cate un fruct/leguma. Le-am adus de acasa, le-am spalat, le-am studiat, le-am taiat si mancat la gradi. Proiectul a avut un success rasunator.
In fiecare luna ne-am jucat de-a bucatarii. Am preparat “bombite”din biscuiti, bombite cu care i-am servit si pe parinti. Acestia au fost profund impresionati de calitatea si gustul lor - unii chiar ne-au cerut reteta. Din pacate nu putem sa divulgam asa secret.
O alta vizita extrem de interesanta a fost cea de la Jucarioteca. De fapt, au fost doua vizite. Prima a avut un succes rasunator datorita faptului ca atunci chiar ne-am jucat. Astfel, in ziua cu pricina, la ora 10:45 a venit “nenea soferul” cu microbuzul. Ne-am imbarcat toti si am pornit voiosi spre Jucarioteca. In masina, ca sa treaca timpul mai repede, i-am cantat lui “nenea soferul” cam toate cantecelele pe care le stiam, atat in germana cat si in romana. Domnul a suportat cu stoicism “vocalizele noastre” si chiar ne-a felicitat la sfarsit (probabil de bucurie ca am ajuns la destinatie si acest lucru oferea o pauza binemeritata urechilor lui).
La Jucarioteca ne-am jucat cu toate jucariile disponibile si, desi erau foarte multe, noi tot am gasit motive de cearta pentru jucarii pentru ca bineinteles cam toti vroiam sa ne jucam cu aceleasi. In orice caz, timpul a trecut foarte repede si a trebuit sa ne intoarcem la gradi, dar nu inainte de a le impresiona si pe doamnele de la Jucarioteca cu harnicia noastra (ne-am strans singuri jucariile).
La iesire ne astepta soferul (nerabdator probabil sa-i delectam auzul cu cantecelele noastre). Ne-am imbarcat in microbus, i-am cantat soferului aceleasi cantecele si am ajuns la gradi foarte incantati de vizita. Cand am auzit ca si joi vom merge la Jucarioteca am sarit in sus de bucurie. Si iata ca a venit si ziua de joi. La ora stabilita a venit microbuzul sa ne ia si iata-ne imbarcati din nou. Bineinteles ca i-am cantat “lui nenea soferul”aceleasi cantecele plus inca unul nou pe care abia-l invatasem cu Andreea. Ajunsi la Jucarioteca am vrut sa dam buzna in sala de joaca, dar am fost opriti de Andreea si de Cristina, care ne-au spus ca vom viziona un film de desene animate ”Heidi, fetita muntilor”. La inceput am fost incantati si interesati de film, dar pe masura ce timpul trecea, plictiseala incet venea. Cand s-a terminat filmul, am sperat totusi ca ne vom si juca, dar sperantele ne-au fost inselate deoarece era tarziu si trebuia sa ne intoarcem la gradi pentru masa de pranz. Pe microbus, i-am cantat din nou soferului (cu siguranta  a invatat cantecelele pe de rost). Concluzia: ne place mai mult sa ne jucam! De acum vizitele la Jucarioteca se vor rezuma la jucarii :)
De departe cea mai interesanta experienta a fost nunta Andreei. Cum am ajuns noi cei de la gradi la nunta Andreei? Pai cu ajutorul parintilor si in urma unui “complot” pus la cale de Cristina (impreuna cu parintii bineinteles). Cert este ca Andreea nu a banuit absolut nimic, iar in momentul in care ne-am facut aparitia la localul unde se sarbatorea fericitul eveniment, Andreea a fost impresionata pana la lacrimi (dar nu numai ea, ci majoritatea invitatilor). Si cum sa nu fi impresionat cand vezi vreo 30 de pitici, incolonati cate doi, cu cate o floare in mana, cum vin sa te felicite?!
Si asta nu e tot, ca noi nu ne-am dus asa nepregatiti la nunta, ci am pregatit un mic “moment aristic” care cuprindea doua dansuri pentru Andreea (“Rata”si “Macarena”)
si unul pentru noi (“Meneaito”) pe care chiar daca nu-l prea stiam am vrut noi neaparat sa-l dansam pentru ca ne place foarte mult si ne chinuim cam din vara sa-l invatam. In orice caz dansurile au avut o coregafie unica; cei de la “Dansez pentru tine “
s-ar fi ingalbenit de ciuda daca ne-ar fi vazut :) Deasemenea, i-am recitat Andreei o poezie in germana (o adaptare dupa o poezie de 8 Martie, in care ziua mamei  a devenit “ziua nuntii” (Hochzeittag) si “liebe Mutti” a devenit “liebe Andreea”. Aceasta poezie i-am recitat-o Andreei din suflet si cu atata patos incat am emotionat-o profund si am facut-o sa planga. Micul nostru recital s-a incheiat  cu un rasunator “Multi ani traiasca” cu care am reusit sa mai smulgem niste lacrimi de la nuntasi. Apoi am fost poftiti la o masa plina cu dulciurile noastre preferate. Dar timpul trece repede asa ca a venit si momentul sa plecam de la nunta. Dupa ce fiecare dintre noi a avut de spus ceva de genul ”dar de ce trebuie sa plecam?”, ”eu vreau sa mai stam!“, ”eu vreau sa mai dansez!”, ne-am luat ramas-bun de la Andreea si Stefan si ne-am imbarcat in masini. Luni, la gradi, am tot povestit despre cat de frumos a fost la nunta Andreei si a lui Stefan, despre cat de frumoasa era rochia Andreei si Andreea, bineinteles :)... Arata ca o printesa...
P.S.: Andreea le multumeste din suflet parintilor pentru cadou si pentru surpriza.

Postat de Cristina (Mittlere Gruppe)
 

Nico:
Ut (salut), eu sunt Chico (Nico). Am venit la teca (cresa) pe cand aveam doar un an si 5 luni si acolo am cunoscut-o pe Iiiaaa (Miha) care mi-e tare daga. Nu vei sa plec acasa la amiaza, ca vei sa fac nani cu piii. Acum am un an si 7 luni si stiu sa vorbesc mai bine, nu mai am Pampi, am invatat sa pap singula si sunt male, male. Dar ma duc in continuare la chesa unde mananc pica si doi, si ma joc mult cu Iis si cu Mac. Dar tot Ela (Mihaela) mi-e cea mai daga.

Mami de Nico:
Am mers si eu la cresa pentru 3 zile, pentru ca Nico sa cunoasca locurile si oamenii, si sa stie ca la mami ii place unde sta ea si stie cu cine se joaca. Ne-am imprietenit impreuna cu Iris, Codrin, Egon, Timi si Luchi, dar mai presus de asta, ne-am imprietenit cu Ildi si cu Miha. Am ales Heidi deoarece are multe plusuri.  Primul lucru mi-a placut locatia, nu pentru ca e atat de departe de unde locuim noi :), ci pentru ca e liniste, aer curat, are gradina verde si cu umbra multa. Nicoleta s-a indragostit de locul de joaca, unde are tot ce isi doreste ea: tobogan, nisip si hinta. Apoi am intrat in sala de cresa si am gasit copii veseli si dezinvolti, dornici sa se joace cu noi imediat  ce am ajuns acolo. Nicoletei i-au placut jucariile, mie mi-a placut faptul ca sunt multe jucarii educative, ce dezvolta imaginatia. Ea s-a indragostit de Miha, mie mi-a placut ca educatoarelor le place sa lucreze cu copiii mici, stiu sa le vorbeasca pe intelesul lor, se pricep sa-i linisteasca atunci cand se necajesc si stiu sa ii disciplineze cu calm si blandete cand e cazul. La Nico ii place sa manace singura (ei, mai dam si pe bluzita, ca doar si ea trebuie sa manace) alaturi de copii, mie mi-a placut ca se serveste mancare gatita in gradinita, ca sunt incurajati sa se descurce singuri si ca masa se serveste in sala in care se joaca (nu trebuie sa tot faca drumuri la masa). Ca impresie generala, mi-a placut ca toata gradinita e ca o mare familie, educatoarele iau in considerare sugestiile mamicilor, Anca – psihologul gradinitei – ajuta mamicile sa  inteleaga copilul mai bine, iar Daiana este mereu deschisa la sugestii si critici, toate pentru a-i ajuta pe pitici sa se simta mai bine. Cand s-a facut ora 13, si eu am vrut sa plecam acasa, Nicoleta s-a urcat rapid in patut, si-a pus capul de pernita si mi-a spus “nani”. Astfel am renuntat la programul scurt in favoarea programului normal. Mie mi-a placut optiunea de a merge doar cateva zile la cresa, dar Nicoleta nu prea a fost de acord. In zilele cand stateam acasa, intreba mereu despre cresa si Miha, iar in vacanta la mare, nu a fost zi sa nu intrebe de Miha. In concluzie, Nicoleta s-a adaptat repede, mamica mai greu, dar acum suntem fericite amandoua. Dimineata avem un mic ritual de despartire dupa care merge vesela la copii si la .... Miha, bineinteles.
 

... o saptamana in care am desfasurat o multime de activitati, care mai de care mai interesanta si mai frumoasa. Astfel, "Maiela si Semona" (asa cum spun Tudor si Robert) ne-au facut o casuta din zapada artificiala unde au fost lipite pozele noastre. Casuta a fost pictata cu ajutorul nostru, ajutor fara de care Maiela si Semona nu se puteau descurca. Casuta este Gradinita Heidi, noi venim aici in fiecare dimineata si plecam in fiecare dupa-masa. Ne-am mai linistit cand am aflat acest lucru, caci l-a inceput nu prea intelegeam ce se intampla...Tema saptamanii a fost "Familia mea" - fiecare trebuia sa povesteasca despre familia lui. Astfel, am aflat o multime de lucruri interesante despre copii, cum ar fi: "Mati are 5 luni si are o sora Iulia si pe mama o cheama mama si pe tata il cheama tata"; mama lui Tudor se numeste "Maua"; varsta Mirunei este de "unu"(ca si a lui Vlad) si pe mama ei o cheama "Andeia". Lori,Andrei, Alexandra, Justin, Robert, Matei au considerat ca aceste informatii sunt prea pretioase pentru a fi dezvaluite. Am facut prajituri. Prima data din plastelina (Miruna crezand ca sunt adevarate le-a si testat), iar apoi adevarate... cu manutele noastre!!! Pe acestea chiar le-am mancat. Am vrut sa oprim si pentru parinti, dar au fost prea bune, asa ca le-am papat pe toate. Data viitoare promitem sa va pastram, dragi parinti.Am invatat si un joc foarte frumos in care am descoperit ca ne putem juca si cu degetelele: am imitat cu aratatorul picaturile de ploaie in timp ce ziceam unii "pic, pic, pic"; iar altii (adica Lori) "tic, tic, tic". Apoi, tot cu degetele am pictat ploaia, care a iesit mai mult furtuna, iar ceea ce au vazut parintii afisat pe panou e nimic in comparatie cu ceea ce aveam pe hainute si pe fata la sfarsitul activitatii.Povestile despre animalutele domestice ne incanta cel mai tare: putem sa ne punem in valoare talentul de "imitatori de animale".Iar la sfarsit de saptamana avem "Ziua jucariilor" care e si ziua noastra preferata. Ideea e ca jucaria pe care o aduce fiecare copil sa fie impartita cu ceilalti. Fiind inca mici nu am prins ideea, asa ca Lori, de exemplu, care a adus un tractor si 2 masinute incerca cu disperare sa le ascunda de noi, ceilalti copii, care la randul nostru insistam sa ne jucam cu ele.Dupa o saptamana la gradinita Heidi, am hotarat: suntem cei mai mici, dar si cei mai harnici si voinici ;)

De Mihaela si Simona

In luna august Heidi organizeaza Club de Vacanta. Clubul se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 9 ani.

Program Club de Vacanta

Vineri, 1.08: Sport - Inot / Miscare in aer liber (jocuri cu mingea, freesbee etc)
Luni, 4.08: Stiinta – aer: baloane de sapun si constuctie de zmee (testate apoi afara)
Marti, 5.08: Arta – roata olarului
Miercuri, 6.08: Multiculturalism – culturi din Asia / Inot
Joi, 7.08: Vizita – Prima Scoala Romaneasca
Vineri, 8.08: Sport - Inot / Miscare in aer liber (jocuri cu mingea, freesbee etc)
Luni, 11.08: Stiinta - ierbar
Marti, 12.08: Arta - culinara – ne pregatim singuri pranzul
Miercuri, 13.08: Multiculturalism – culturi din Europa
Joi, 14.08: Vizita – Biserica Neagra si Casa Sfatului
Vineri, 15.08: Sport - Miscare in aer liber: plimbare sub Tampa
Luni, 18.08: Stiinta – chimie distractiva
Marti, 19.08: Arta – forme din ipsos
Miercuri, 20.08: Multiculturalism – culturi din Africa
Joi, 21.08: Vizita – Cetatea Brasovului
Vineri, 22.08: Sport - Miscare in aer liber (jocuri cu mingea, freesbee etc)
Luni, 25.08: Stiinta – construim casute pentru pasari din materiale reciclabile
Marti, 26.08: Arta: la alegere
Miercuri, 27.08: Multiculturalism – culturi din America
Joi, 28.08: Vizita – Biblioteca Judeteana
Vineri, 29.08: Sport - Miscare in aer liber (jocuri cu mingea, freesbee etc)

Program: 08:00 – 16:30
Pentru mai multe detalii: Raluca – 0727220959.
 

Aşteptăm cu nerăbdare să mergem la şcoală. Învăţăm matematică, citire şi multe alte lucruri interesante despre ceea ce ne înconjoară. Dar ca să avem succes la şcoală avem nevoie de mai mult de atât! Trebuie să ştim unele lucruri despre noi înşine şi despre ceilalţi. De aceea, de câteva luni încoace, învăţăm despre bucurie, tristeţe şi toate celelalte emoţii, despre prietenie, dar şi despre... probleme şi certuri. În fiecare marţi, Anca ne provoacă la tot felul de jocuri, scenete şi ghicitori, şi ne spune poveşti cu tâlc.
De câteva luni încoace, am învăţat despre cum e să faci complimente celorlalţi (am ţesut chiar şi o pânză a prieteniei cu ajutorul lor) şi despre plăcerea de a împărtăşi celorlalţi lucrurile care îţi plac. Am avut o Petrecere a Prieteniei pe care am câştigat-o împreună, după ce am dovedit în mai multe rânduri că ştim să fim prieteni (adică să ne ajutăm, să ne aşteptăm rândul, să ne jucăm împreună, să vorbim frumos unii cu ceilalţi).
Am învăţat şi despre tehnica Broscuţei ţestoase, care ne ajută atunci când suntem furioşi. Pentru că da, e normal să fim şi noi furioşi, ca toţi oamenii, dar nu e normal să ne lovim între noi sau să vorbim urât. Atunci când suntem furioşi intrăm în carapace şi respirăm adânc pentru a ne linişti. Apoi ... nimic nu ne mai împiedică să găsim o soluţie. După cum am aflat şi din povestea Veveriţelor, atunci când lucrurile nu stau aşa cum ne dorim, nu ne ajută cu nimic să ne înfuriem, nici să ne supărăm tare de tot. Asta nu ne ajută să găsim o soluţie. Iar soluţii....sunt o grămadă, doar că trebuie să facem pe detectivii şi să le găsim. Am exersat şi lucrul acesta prin mai multe jocuri, rezolvând tot felul de probleme ale unor copii ca noi. Şi ne descurcăm din ce în ce mai bine! Priviţi-ne cum creştem prieteni!

Anca, psihopedagog Heidi

Am intrat in luna iunie sarbatorind ziua copilului. Si nu oricum, ci in curte, impreuna cu parintii. Am inceput prin a le pregati bucatele cu care urma sa ii servim. Cresa a curatat cartofii pentru salata orientala. Ne-am chinuit un pic sa pricepem de ce trebuie sa ii curatam, dar nu putem sa si mancam din ei, desi sunt asa de gustosi (totusi niciunul dintre noi nu s-a lasat pana nu a luat cateva guri din carofii fierti pe care i-am curatat). La gradi, grupa mica a pregatit fursecurile – de toate formele (si diformele), iar grupa mare a pregatit salata de fructe. Initial, parintii nu au inteles « simplitatea » felurilor de mancare pregatite, dar cand au aflat ca totul a fost pregatit de copii, altfel s-au bucurat de bucate si de sarea din ele :)

Cum am petrecut? Am dat cu mic cu mare in mintea copiilor: ne-am jucat Ursul doarme, Alunelul si alte jocuri de socializare, am pictat margele si am facut altfel de portrete de familie, compuse din amprentele mainii fiecarui membru al familiei.

Am incheiat cu un La multi ani! dedicat copiilor si am hotarat ca la urmatoarea sindrofie, taticii ne vor pregati feluri de mancare pe baza de carne – adica, gratare. Suna gustos!     

P.S.: Anca de la grupa mare a castigat premiul III la concursul "Suflet de copil" organizat de Ecco cu ocazia Zilei Copilului. Felicitari, Anca!

Am rupt putin (putin mai mult, de fapt) “monotonia” activitatilor din programa si am inceput o serie de activitati care mai de care mai interesante:

    * o data pe saptamana, Iulia (reprezentanta Libri) vine la gradi si ne citeste povesti. Stim ca toti adultii stiu sa citeasca, dar Iulia… e cea mai iscusita cititoare de povesti pentru copii :)
    * o data pe saptamana este prezenta la Heidi si Evelyn pentru ca am reluat cursul de dans. Ce invatam la dansuri?Veti vedea la serbare ;)
    * de doua ori pe saptamana mergem la inot. Anca si Ioana stiu sa inoate si fara pluta, iar noi restul mai avem un pic si ne dezlipim si noi de plute. Am invatat sa ne scufundam, sa sarim in apa… Vineri avem lectie deschisa pentru parinti, asa ca abia asteptam sa ne laudam cu ce am invatat in cele 10 sedinte.
    * azi am invatat sa ne spalam corect pe dinti. Diana, mama Marei, medic stomatolog destoinic, a venit la gradi si ne-a explicat cum si ce trebuie sa facem pentru a avea dinti sanatosi. Urmeaza vizita la cabinet.
    * am inceput activitati intensive de iesit in curte. Noul loc de joaca a fost inaugurat si ras-inaugurat, iar acum nu ne mai saturam de el ;)

Concluzia: nu avem timp la gradi sa ne plictisim :)


 

O zi in vizita la Gradi -  a sunat destul de amuzant in momentul in care am auzit invitatia la sedinta cu parintii…

M-am intrebat foarte mult inainte, daca merita sau nu, daca are vreun sens sau daca ajuta la ceva. Pana la urma m-am decis sa accept invitatia si de ce nu, macar o data, acum in ultimul an sa-mi satisfac curiozitatea de a-mi vedea copilul in alt mediu decat acasa, la joaca sau cu prietenii in parc. Este ceva ce cred ca ar trebui sa experimenteze macar o data orice parinte. Si cum niciodata nu e prea tarziu….

….m-am trezit de dimineata si am pornit ca de obicei spre gradi. De data asta nu intr-o vizita scurta de 5 minute ci pentru o zi intreaga. A fost amuzant cand Emilia mi-a atras atentia ca nu mi-am adus haine de schimb si papuci de gradi. Ne-am inceput ziua cu un scurt “Morgen Kreis” -  am reusit sa ne cunoastem si sa discutam putin despre masinutele pe care ni le-am adus fiecare de acasa. Timpul a trecut foarte repede si ne-am pregatit de micul dejun.

Dupa ce ne-am mancat sandwich-ul si ne-am baut ceiutul ne-am intors cu totii in grupa si ne-am bucurat de cele 10 minute in care Cristina ne-a lasat sa ne mai jucam “de-a ce vrem noi”. A fost greu sa ne hotaram asa ca ne-am impartit in grupuri si grupulete. Pana atunci cele 10 minute au trecut.

Apoi am inceput activitatile. Am repetat tot ceea ce stiam despre masini (si asta in limba germana). Nu stiu cati dintre noi cei care vorbim germana ne aducem usor aminte cum se spune capota sau faruri etc. Dar copiilor nostri le cerem sa stie … Le era greu sa se concentreze… In momentul in care am inceput sa ne jucam in limba germana au inceput si ei sa fie mai activi si mai receptivi.

A urmat masa de pranz  la care am mancat tot, urmand sa ne pregatim pentru somn. Ziua mea s-a incheiat aici pentru ca nu-mi adusesem pijamaua …

Una peste alta a fost o zi frumoasa iar pentru mine a fost ziua in care am inteles ca poate uneori asteptam prea mult de la copiii nostri. In fond, sunt niste copii. Nu vor putea la 5-6 ani sa se concentreze 2 ore si sa vorbeasca numai intr-o limba straina. De multe ori e obositor si pentru noi…

Oricum avem niste copii minunati si de ce nu, si neastamparati….
 

Hehe, noi, cei la care toata lumea ne spune bebei, suntem cei mai mici, dar fara sa si facem lucruri mici. Facem lucruri cu adevarat mari… in pasi mici. De curand am inceput sa mancam singurei, adica sa tinem linguritele alea colorate in mana si sa tintim cu ele pline in gurita. Suntem foarte motivati sa o facem singuri si ne suparam pe educatoare ca ne mai ajuta uneori. Si ne place foarte tare sa stam cuminti la masa si sa asteptam sa fim serviti cu papa. Ca sa nu ne plictisim cateodata cantam cantecelul ala cu degetelele.

Asta nu e tot - de ceva timp invatam sa cerem si sa dam jucaria care ne place asa de mult. Inca putin si vom intelege de ce Nati si Miha ne tot spun sa ne asteptam randul la jucarie si cum se procedeaza daca mai vrea cineva exact jucaria cu care ne jucam.  Am invatat sa spunem poezioare, cantecele, dansam in cerc tinandu-ne de maini. Iata aici una din poezioarele pe care le stim cel mai bine ”-Iepuras, ce faci aici?/Il intreaba Mos Arici./-De ce plangi asa de tare?/-M-au speriat niste fiare;/Care stau acolo-n lac si tot striga: Oac, Oac,Oac”. Cea mai recenta realizare a noastra e Trenultul pe care-l facem cand mergem la baie sa ne spalam pe maini. Desi nu toti colegii nostri se prind de trenulet, e tare amuzant si ne place foarte mult.
 

Natalia

Cursul de ski a luat sfarsit. Din pacate, din lipsa zapezii, anul acesta nu am putut organiza traditionalul carnaval pe partie. Instructorii de la Clubul Sportiv Edelweiss i-au premiat totusi pe copiii de la Gradinitele Heidi care au participat la curs, dar intr-un cadru mai putin festiv -  la gradinita :-)
 

In primul rand, le uram “Willkommen zum Heidi Kindergarten” noilor veniti. Incet incet grupa mare se indreapta catre un efectiv complet ;)

Am invatat despre mijloace de locomotie. Dupa partea teoretica, a urmat partea practica: vizita la Aeroportul International Cluj Napoca. Am fost fascinati de aterizari si decolari vazute de aproape (chiar de pe pista) si de avionul roz care a fost alimentat cu bagaje si combustibil chiar sub ochii nostri.

Ne-am facut masti si ne-am jucat de-a Fasching-ul.

Am facut cunostinta cu vestitorii primaverii: ghioceii din curtea gradinitei si Hornarul (da, un hornar adevarat) care a impartit ghiocei fetitelor si mamicilor de la Heidi cu ocazia Martisorului.

Am invatat poezii despre mama si le-am recitat acasa (sau la gradi, cu ajutorul Adinei).

Asta pe scurt…


 

In data de 23.01.2008, in cadrul saptamanii de studiu a meseriilor, grupa pregatitoare a invatat despre meseriile practicate de parinti.
Astfel, cum cel mai bine e sa te documentezi la fata locului, am dat buzna (cu invitatie speciala, de fapt) la fostul liceu Uzina 2, actualmente Grup Scolar de Turism si Alimentatie Publica, unde lucreaza mama lui Mihnea. Astfel, dupa cum spuneam in ziua de 23 ianuarie, dupa ce am servit micul dejun am asteptat cu nerabdare sa se faca ora 10:30 pentru a pleca la liceu. Cristina impreuna cu mama lui Mihnea (Madalina) si tatal lui Mihnea (Mircea)  ne-au impartit in 2 echipe si ne-au imbarcat in masini. Dupa ce am traversat orasul, am ajuns in sfarsit la liceu. Prima oprire a fost in cancelaria profesorilor care ne-au primit cu bucurie. Dupa ce ne-am dezbracat hainutele si am alergat vreo 2 ture prin cancelarie scotand chiote de bucurie sub privirile pline de simpatie si ingaduinta  ale profesorilor, Madalina ne-a servit cu prajiturele si suc pe care le-am ingurgitat cu viteza maxima (spre deosebire de ritmul in care servim pranzul la gradi). Astfel cu burta pusa la cale ne-am gandit ca ar fi timpul sa ne punem cu burta pe carte si am purces catre sala  de curs unde pe Madalina (si pe noi bineinteles) o asteptau elevii clasei a XII-a. Pe holurile liceului am intalnit liceeni de diferite varste si marimi care ne zambeau si ne adresau cuvinte incurajatoare de genul: “mamaaa astia sunt genii: au venit din gradinita direct la liceu” sau “bucurati-va, piticilor, de gradi ca in curand o sa ajungeti si voi ca noi”. In sfarsit am ajuns in sala de curs unde ne-am asezat in banci, dar nu oricum ci fiecare dintre noi a avut coleg de banca un liceean. Prima data Madalina a strigat catalogul, cu ajutorul unora dintre noi, apoi am facut cunostinta cu colegii de banca. Am ajutat-o pe doamna profesoara sa predea lectia - “Melc,melc cotobelc” - dupa care ne-am studiat cu atentie colegul de banca si am incercat sa le facem portretul. Portretele au avut un succes nebun, liceenilor dandu-le lacrimile de ….bucurie vazandu-le. Toti au ajuns la concluzia ca portretele reflecta fara doar si poate realitatea. Timpul a trecut foarte repede si dupa vreo 3 cantecele (in germana) cantate liceenilor ne-am pus pe facut poze. Dupa ce nenea fotograful s-a strambat la noi in fel si chip (ca sa ne faca sa radem) am mai servit niste prajiturele si niste suc si apoi s-a auzit clopotelul. Ne-am luat la revedere de la colegii nostri liceeni si am purces in cancelarie pentru a ne recupera hainutele. Ajunsi in cancelarie ne-am imbracat (dupa ce in prealabil am facut cele 2 ture corespunzatoare), ne-am luat la revedere de la profesori si ne-am imbarcat in masini. Intorsi la gradi le-am povestit celorlalti copii despre minunata noastra experienta cu (ca) liceeni.

In data de 24 01 2008 am fost in vizita la firma la care lucreaza domnul inginer Mircea, tatal lui Mihnea. Astfel, la data amintita, imediat dupa micul dejun am pornit intr-o noua aventura. Imbarcati in masinile lui Mircea si a Cristinei, si insotit si de Madalina (mama lui Mihnea) am ajuns la sediul firmei respective. Odata ajunsi inauntru am fost primiti  cu multa bucurie de colegii lui Mircea, cu care bineinteles am facut cunostinta. Din nou am fost serviti cu suc si prajiturele, dupa care  am trecut la treaba. Fiecare copil s-a transformat pentru putin timp intr-un mic proiectant si, sub atenta supraveghere  a lui Mircea si a colegilor sai, a proiectat pe calculator masini, case, labirinturi, elefanti, flori, forme geometrice etc. Cel mai original proiect a fost a lui Serban. El a proiectat o masina accidentata si o caracatita rupta. Dupa ce am proiectat, ne-am jucat de-a v-ati ascunselea prin toata firma. Apoi, am cantat iar cateva cantecele in germana. Cantarea noastra a smuls strigate de admiratie si ropote de aplauze din partea auditoriului. Madalina ne-a facut si cate un ceai, dupa care ne-am luat la revedere de la colegii lui Mircea (cu promisiunea ferma de a reveni curand in vizita) si ne-am intors la gradinita.

Miercuri, 30.01.2008, am facut o vizita la medicul stomatolog Cristina Cojocaru - mama lui David. Astfel, la ora 09:45, deci imediat dupa micul dejun a venit doamna doctor sa ne duca la cabinet. Din nou ne-am impartit in 2 echipe si din nou ne-am imbarcat in masini. In sfarsit am ajuns la cabinetul stomatologic Dental David. La intrare am dat de un acvariu. Bineinteles ca am uitat sa ne dezbracam si am inceput sa ciocanim cu spor in peretii acvariului. Ne-am desprins cu greu de acvariu si asta numai dupa ce ne-a amenitat cristina ca ne scoate fiecaruia cate un dinte si ii da la copiii saraci. In sfarsit ne-am dezbracat si am facut cunostinta si cu domnul doctor (tatal lui David) care ne-a condus intr-un cabinet. Doamna doctor a inceput sa ne explice despre instrumentele pe care le foloseste. Fiecare copil a tinut in mana cate un instrument. Astfel incat am aflat ca medicul stomatolog foloseste masca de gura si nas (pentru a nu transmite sau primi microbi), cleste, pensa, oglinda, manusi. De asemenea, doamna doctor are si o albinuta si un bondarel si ne-a spus ca nu trebuie sa ne fie frica de ei. Apoi, fiecare copil a fost consultat de doamna doctor. Concluzia finala: mancam prea multe dulciuri si nu ne spalam suficient de bine pe dinti, fapt pentru care doamna doctor ne-a explicat cum trebuie sa ne spalam corect pe dinti si ne-a facut cadou cate o periuta si o pasta de dinti. Mai apoi, doamna doctor ne-a dus intr-un alt cabinet si ne-a aratat un aparat care face poze la dinti, dupa care am fost dusi in cabinetul domnului doctor, care avea un pacient. Pacientul statea foarte cuminte pe scaun, iar domnul doctor ii punea o plomba cu ajutorul unei lanternute albastre. Am promis cu totii ca o sa fim la fel de cuminti ca pacientul atunci cand vom merge la medicul stomatolog. Ne-am luat la revedere de la domnul doctor si de la cele 2 asistente si ne-am intors la gradi unde am povestit tot ce am facut si vazut colegilor din grupele mai mici.

Cristina (educatoare grupa mare) 
 

Am incheiat anul cu serbarea de Craciun. Copiii de la grupa mare au facut totul “ca la carte”. Nota 10 cu felicitari!

Cei mici, in schimb, s-au lasat mai greu convinsi sa se urce pe scena sau sa-si spuna poeziile. Dar simpla lor prezenta si faptul ca erau atat de dragut imbracati in fulgisori, l-au adus pe Mos Craciun si pe la Gradinita Heidi. Ba chiar, Mosu’ i-a convins pe unii dintre pitici sa-i spuna lui cate o poezie.

 

Va dorim ca in 2008 sa fiti fericiti. Sa iubiti si sa fiti iubiti. Sa-l vizitati pe medic numai pentru a-l intreba de sanatate (a lui). Sa va bucurati de copiii dvs. Sa credeti impreuna cu copiii dvs in Mos Craciun, praf de stele si Zana cea Buna. Sa nu lasati sa treaca nicio zi fara sa vedeti, sa auziti sau sa faceti ceva frumos. Sa fiti fericiti!
 

Am incheiat anul cu serbarea de Craciun. Copiii de la grupa mare au facut totul “ca la carte”. Nota 10 cu felicitari!

Cei mici, in schimb, s-au lasat mai greu convinsi sa se urce pe scena sau sa-si spuna poeziile. Dar simpla lor prezenta si faptul ca erau atat de dragut imbracati in fulgisori, l-au adus pe Mos Craciun si pe la Gradinita Heidi. Ba chiar, Mosu’ i-a convins pe unii dintre pitici sa-i spuna lui cate o poezie.

Si pentru ca e greu de relatat cum a fost, vom reveni cu fotografii si poate chiar filmari…
 

3 grupe, 35 de copii

luna 11: 22 zile

prezenta medie: grupa mica - 77,73%; grupa mijlocie - 83,92%; grupa mare - 76,26%

prezenta medie pe gradinita a scazut cu 9 procente fata de luna octombrie.

Fara legatura cu matematica

Azi am avut teatru de papusi: Muzicantii din Bremen. Unii dintre noi au cantat la chitara alaturi de actori si papusi. Ne place si nu ne mai saturam de teatru.
 

A mai trecut o luna de gradi.  Stiam de la inceput ca va fi un an destul de greu in ceea ce priveste racelile, virozele si altele de genul (marea majoritate a copiilor sunt in primul an de colectivitate). Cu toate astea, prezenta medie se situeaza in media noastra :) (aprox 80%)

Asadar, prezenta medie arata cam asa: cresa mica - 81,94%; cresa 2-3 ani - 79,71%; grupa mica - 89,61%; grupa mijlocie - 77,27%.

 Avem 14 copii cu prezenta 100% (cam cei care au fost la gradi si anul trecut).

 Cam atat cu cifrele.
 

Heidi Cluj castiga la capitolul prezenta medie pe luna noiembrie:

    cresa: 90%; grupa mica: 91,56%; grupa mare: 94,16%
 

Inainte de a incepe pregatirile de Craciun, tema acestei saptamani a fost “Zi si noapte”. Copiii au fost fascianti de univers, de planete si de non-culori (da, invatam si asa ceva la gradinita).

Azi grupa mare a fost la petrecere. La multi ani, Florin!

Am reinceput concursul de mancat :-) Am dat 8 premii, ceea ce inseamna ca 8 copii au mancat tot in fiecare zi a saptamanii. Felicitari!

 

Miercuri am avut musafiri: pe d-na drd psiholog Laura Nastasa, psihologul cu care Gradinita Heidi este in al treilea an de colaborare. In aceste trei luni, educatoarele de la Heidi au participat la un curs tinut de Laura. Temele abordate in acest curs au fost legate de psihologia copilului, metode pedagogice, comunicarea cu parintii. Dupa ce am terminat cu partea teoretica, trecem la cea practica. Laura va veni la gradinita si va participa la activitati, urmand apoi sa discute cu educatoarele eventuale dificultati pe care acestea le intampina sau sa le faca recomandari legate de activitatea desfasurata.
 

A venit zapada si la Cluj. Asa ca ne-am imbracat gros si ne-am aventurat in curtea plina de zapada.

Ce-i aia zapada? Unii dintre noi au aflat abia anul acesta. Unora le-a placut, altora mai putin, unii au avut revelatia “E rece!!!”. 

Per total, a fost bine, sanatos si ne-am dus la masa rosii in obraji si cu pofta de mancare.

P.S.: Ne vedem miercuri in Polus Center la spectacolul de colinde. Venim sa va colindam in germana.
 

Am spus de la inceput ca suntem sinceri. Suntem sinceri si va spunem ca acest inceput a fost unul foarte greu. Am inceput anul gradinitar cu mai mult de 40 de copii care nu stiau ce se intampla la gradinita si cu mai mult de 80 de parinti plini de emotii, intrebari, temeri. Am inceput cu o locatie noua si o echipa noua, unii dintre noi chiar cu o meserie noua. Au existat si schimbari - din pacate, nedorite. Din partea unora nu am primit suficient credit cum ca ceea ce facem noi facem bine, cum ca tot ceea ce facem aici facem pentru copii. Dar ii intelegem si ii asteptam in vizita (sa vada ceea ce le-am promis ca vor vedea la Heidi).

Ne-a luat ceva timp sa ne obisnuim unii cu altii, sa renuntam la lacrimile de crocodil si sa ne dam seama ca ne place la gradi. Dar totul a intrat in normal, zicem noi. Acel “normal” in care invatam o gramada mare de lucruri interesante, in care grupele au devenit grupuri, iar pregatirile pentru Craciun si serbare sunt in toi.
 

Hai, no… Heidi! Da, am venit si la Cluj. Am venit cu bebe Heidi, adica cu super-cresa. Am inceput anul cu bebei si cu mamici (si un tatic). Mamicile au stat pana cand copiii s-au obisnuit cu Nati si Miha, cu noul mediu si cu ceilalti bebelusi. Am inceput cu multe ore de somn si multe ore de masa (cati bebei atatea obiceiuri), dar intr-o luna am reusit sa fixam impreuna o ora de masa (cam 11:45) si o ora de somn (imediat dupa masa). Iar acum progresam in ritm alert: ne jucam (mai avem un pic si impartim si jucariile), pictam, invatam poezii si cantece, dansam… Cert e ca nu ne plictisim.

Si am venit si cu Heidi Kindergarten. Avem o grupa de 2-3 ani si o grupa de 4-5 ani si un pic. La grupa de 2-3 ani perioada de acomodare a fost un pic mai lunga, dar suntem ok. Ne-am obisnuit cu conceptul de gradi, suntem prieteni (mai ales dupa saptamana dedicata prieteniei), l-am invatat pe “Danke” inaintea lui “Multumesc”…

Cu grupa mare a fost un pic mai simplu: copiii stiau la ce sa se astepte, s-au imprietenit foarte usor, asa ca ne-am pus pe treaba inca de la inceput.

Ce-am facut in aceste trei luni? Revenim cu imagini…
 

Pe 3 septembrie ne-am intors la gradi. Cu forte proaspete, cu povesti din vacanta si cu echipa semi-noua. Le uram bun venit Oanei (grupa mica) si Cristinei (grupa mare), dar si noilor gradinari! Copiii au fost incantati de modificarile aduse gradinitei in timpul verii: dormitorul albastru, grupul sanitar foarte colorat, perdelele dragute si mai ales jucariile noi. Cat despre temele de vacanta… Dar am uitat sa va povestesc: fiecare copil de la grupele mijlocie si mare a primit un elefant pe care sa-l ia cu el in vacanta - sa-l plimbe prin locurile minunate pe care le viziteaza, sa aiba grija de el si mai ales sa faca poze cu el pentru a le arata colegilor de gradinita cum si-au petrecut vacanta. Unii copii nu s-au putut dezlipi de elefanti: i-au luat cu ei la piata, la sotron, la bunici. Marea majoritate a elefantilor si-au facut loc in bagaje si i-au insotit pe copii in calatorii. Cu unii dintre ei avem si poze… Iar alti elefanti le-au tinut de urat (speram noi) copiilor bolnavi de varsat de vant. Mda, ghinion curat - s-a luat chiar inainte de vacanta :( 

Asadar, ne-am intors incet incet din vacanta si ne-am (re)adaptat la conditiile de gradinita.
 

La final de an gradinitar… am dori sa va reamintim evenimentele si proiectele sustinute in cadrul gradinitei noastre pe parcursul acestui an:

1.       Anul acesta am pus mai mare accent pe dezvoltarea creativitatii copiilor. Flavia i-a ajutat sa isi foloseasca imaginatia si sa creeze lucruri frumoase din orice: au confectionat floarea soarelui si curcubeul din palmute decupate, animale numai din cercuri sau din inimioare, au facut masti, calendare, oua de Pasti si multe altele. 

2.      Am dezvoltat creativitatea copiilor si cu cursul “Altfel” de Educatie muzicala. Impreuna cu Alexandra, copiii au facut auditii muzicale, au invatat game si solfegii, au “probat” orga si chiar au încercat sa învete sa respire ca muzicienii adevarati. Se pare ca descoperim tot felul de talente.  

3.     Am continuat colaborarea cu Clubul Sportiv Edelweiss pentru cursurile de ski si inot. Cursul de ski s-a terminat cu un carnaval pe pârtie, devenit deja traditie: toti copiii au coborât costumati din Postavaru’. La carnaval au fost invitati si parintii, urmând apoi festivitatea de premiere. Cursul de inot s-a finalizat cu o ora deschisa, la care de asemenea au fost invitati parintii.

4.     Dezvoltarea mobilitatii, coordonarea bratelor si a picioarelor, un pic de disciplina sportiva, tehnici simple de karate sunt obiectivele pe care sensei Virgil Cobilici le-a atins cu copiii în cadrul cursului de karate. 

5.     Proiectul inceput anul trecut cu Consortiul italian CO & SO s-a concretizat intr-o vizita a noastra la Florenta in luna noiembrie. Am vizitat crese si gradinite, am participat la cursuri si workshop-uri. In luna aprilie, reprezentanti ai creselor si gradinitelor IL KOALA au vizitat gradinita noastra, continuând totodata si partea de cursuri. Desi exista diferente culturale in ceea ce priveste sistemul educational, am avut ce invata de la ei si am inceput sa aplicam o parte din ideile lor.  

6.     In 2 decembrie grupele mare si mijlocie au sustinut in cadrul Baby Expo, spectacolul “Heidi, file de poveste”. Ursuletul Nestlé le-a distras atentia copiilor si ne-a cam încurcat reprezentatia, dar copiii au fost foarte draguti in costume de carnaval, incercând sa danseze cu capul rotit dupa mascota uriasa.

7.     Daca e februarie e Fasching. La Heidi Kindergarten ne-am costumat, am facut parada si ne-am distrat.

8.     În 9 februarie am avut musafiri importanti. Am încercat sa-i strângem pe absolventii Heidi la gradi. Matei Manolache, Beatrice Florea si Teodora Barbu ne-au onorat cu prezenta si cu povestile despre scoala. Concluzia: la gradi e mai bine decât la scoala.

9.     La grupa mare - pregatitoare, pentru copiii care vor pleca la scoala, acest an a fost putin mai dificil. Parintii au trait pentru copiii lor primele emotii ale unui examen. In urma unei testari de limba germana, Alexandru Duicu si Stefan Bucur au fost admisi la Liceul Johannes Honterus. Manuel Klutsch a fost admis fara testare. Iulia Dombai va urma Scoala Generala nr. 6. 

10.  In luna iunie am inceput Grupul Parintilor (Parinti buni -> Copii si mai buni) impreuna cu psiholog Laura Nastasa. Desi ne asteptam la o participare in numar mai mare a parintilor, parintii care au participat au fost foarte activi si incântati de lucrurile invatate considerând ca acestea ii vor ajuta sa-i inteleaga mai bine pe copii. 

11.   În luna iunie am demarat si programul de educatie stomatologica împreuna cu Dr. Gabriela Gligore, mama lui Teodor. Deoarece copiii au un program destul de incarcat, proiectul va fi continuat in urmatorul an gradinitar. 

12.  Morcovii si ardeii plantati de grupa mare in luna septembrie pot fi culesi, gatiti si mâncati cu incredere; in schimb, cultura de vinete a fost compromisa (inca nu stim cauzele). La grupa mijlocie mai avem de lucrat la partea cu responsabilitatea, fapt pentru care nicio planta n-a rezistat regimului drastic impus (lipsa aproape totala a apei). Poate cultura de anul urmator…  

13.  Amânata si ras-amânata din motive meteorologice, vizita la Gradina Zoologica a fost în cele din urma un real succes. Copiii au tinut-o dintr-un “Oaaaaa!” in altul de la o cusca la cealalta, le-au cântat animalelor cântece cu dedicatie (“Veverita”, de exemplu) si au pus în practica cunostintele de cunoasterea mediului si cele de limba germana.

14.  Numeroase trupe de teatru de papusi au trecut pragul gradinitei Heidi. Ne-au speriat (pe câtiva dintre piticii de la grupa mica), ne-au stârnit curiozitatea, ne-au încântat, ne-au fascinat. La fel de tare ne-au fascinat si piesele de teatru cu actori adevarati - am fost la Opera Brasov la spectacolele de teatru pentru copii. Si pentru ca ne-am deschis apetitul pentru teatru ne-am gândit sa învatam si noi sa fim actori. Sub îndrumarea Mirunei, grupa mare a pregatit pentru serbarea de vara piesa de teatru “Alba ca Zapada si cei 7 pitici”. Nota 10 cu felicitari! 

15.  Site-ul gradinitei www.centrulheidi.ro a fost actualizat, iar incepând cu luna septembrie puteti urmari Blogul Heidi – noutati on-line din gradinita. Tot pentru a fi in pas cu tehnologia si la recomandarea unor parinti, pâna la sfârsitul anului gradinitar urmator promitem un sistem de camere on-line pentru parintii care au putin timp la serviciu sa-si urmareasca în direct copiii în plina activitate educativa.

16.  Date statistice la final de an. Am fost la gradinita 229 de zile. Din 229 de zile, cel mai putin au lipsit:        
Grupa mica:   Mara – 13 zile; Ana – 16 zile; Ariana – 24 de zile

Grupa mijlocie: Yasmine – 3 zile; Serban – 7 zile; Mihnea – 13 zile

Grupa mare: Stefan – 2 zile*; Mara – 8 zile; Flavius – 10 zile

*Stefan a inceput gradi in 3 ianuarie.

Prezenta medie la 1 iulie arata cam asa:  Grupa mica - 76,14%; Grupa mijlocie - 84,72%; Grupa mare - 82,36%.

Pe parcursul acestui an, am consumat 20 de topuri de hârtie, 410 role de hârtie igienica, 1745 de oua, 108 kg de faina. Consumul de pampers a fost in scadere fata de cel de anul trecut.  

Dupa un an de munca ne putem lauda cu: 12 vorbitori de limba germana (grupa mare), 12 copii dornici sa le învete pe toate (grupa mijlocie), 13 copii independenti (grupa mica), 37 de copii fericiti.
 

Acest blog este dedicat parintilor care au si celor care doresc sa aiba copiii la Centrul Heidi. Blog-ul Heidi are rol informativ, dar acceptam cu drag comentariile si sugestiile dvs.